Erau stelute in genele ei...

"Like I always say, there's no ‘I' in team. There's a ‘me,' though, if you jumble it up."

I think it`s about time to come clean about something *blushing*... I am addicted. Truly, utterly addicted. Am trecut deja de stadiul de placere nevinovata atunci cand am inceput sa-mi amintesc dialoguri si episoade intregi din senin. Da, vorbesc de un serial, serialul care m-a tinut cu ochii in monitor in ultima luna (and still counting) si din cauza caruia probabil mi-am facut noi dusmani (just kidding, but even I have to admit, I can be annoying about it sometimes).
House M.D. ii spune, si daca inca n-ati auzit de el, ar trebui sa luati masuri. Daca pe una ca mine, care trece prin chinuri imposibile atunci cand e vorba sa stea mai mult de 2 ore in fata calculatorului la un film sau ceva, m-a tintuit in scaun pana mi-a amortit si ultimul din cei ~ 700 de muschi din dotare, trebuie sa fie ceva (mai mult) de capul lui.
Okay, recunosc, m-a cucerit din prima pentru ca e un "serial cu doctori". "Medical drama", cum zic aia pe imdb, termen cu care eu nu prea sunt de acord, pentru ca nu prea bate cu tiparele gen "E.R", "Chicago Hope" si alte d-astea pe care le urmaream cand eram o mana de om cu un carnetel de notite in brate. Nu, in House e vorba de tot ceea ce un doctor n-ar trebui sa faca si totusi de ce ar trebui sa faca toti doctorii.
Sa explicam. Gregory House e un medic genial. Are o inteligenta surprinzatoare, o atentie ultra-mega-dezvoltata si o adevarata enciclopedie medicala in cap. Si pe langa astea, un caracter care ii sperie si ii revolta pe toti cei din jurul lui. Sarcasmul intepator, insensibilitatea de care da dovada din plin si faptul ca il intereseaza numai boala, nu si omul in sine... probabil pe mine m-ar face sa plang din secunda doi. Si totusi, ma fascineaza si nu-mi doresc de la profesia asta decat sa ajung candva sa lucrez cu cineva care sa-i semene macar putin. Self-sufficient, a jerk, addicted to pain-killers, a sociopath who hates talking to patients. Someone who acts not for the well-being of his patient, but because it`s the right thing to do. Nu exista (pentru mine, cel putin) o viziune mai simpla asupra medicinei: faci ce faci ca sa vindeci boala. "Treating illnesses is why we became doctors. Treating patients is what makes most doctors miserable". Asta ar trebui sa facem cu totii, sa nu lasam sentimentalismele si apropierea inevitabila de cel pe care-l tratezi sa stea in calea descoperirii adevarului, nu ?
Poate suna putin meschin sau.. chiar freaky, dar de cand l-am "cunoscut" pe "House, M.D." parca mi-am reamintit de ce am vrut sa fac facultatea asta. In primul rand dintr-o curiozitate excesiva, din dorinta de a afla, de a descoperi ceva nou. N-am sa ma multumesc cu a fi un simplu medic intr-un spital ca oricare altul. Si asta e mare lucru, pentru ca-mi ofera ceva la care sa aspir. Un ideal. Every one of us should have that and I couldn`t be happier with mine.

P.S. Asta nu se vrea a fi o recenzie. Nu m-am priceput niciodata la asa ceva. Dar daca am reusit sa fac macar un om (mai ales dintre cei "direct interesati") sa se uite la cel putin 15 minute dintr-un episod, I`ve achieved my goal. Mark my words, aveti ce invata din asta. At least some people-skills, in lumea nebuna in care traim :)

Labels: poate_facultate, the_one_and_only