Erau stelute in genele ei...

You have to be always drunk. That’s all there is to it—it’s the only way. So as not to feel the horrible burden of time that breaks your back and bends you to the earth, you have to be continually drunk.

But on what? Wine, poetry or virtue, as you wish. But be drunk.

And if sometimes, on the steps of a palace or the green grass of a ditch, in the mournful solitude of your room, you wake again, drunkenness already diminishing or gone, ask the wind, the wave, the star, the bird, the clock, everything that is flying, everything that is groaning, everything that is rolling, everything that is singing, everything that is speaking. . .ask what time it is and wind, wave, star, bird, clock will answer you: “It is time to be drunk! So as not to be the martyred slaves of time, be drunk, be continually drunk! On wine, on poetry or on virtue as you wish.

[Charles Bukowski]

Labels: irish, the_one_and_only

Pffff pffff *blowing dust*.. Bine, bine, credeati c-am murit. Uite ca nu. "Evil never dies" si daca nu stiti asta, you know nothing.
Sa zicem ca `t was some time off. Nu ca n-as fi avut ce scrie. Doar ca am obosit atat de tare incat nici "qwerty" nu mai stiu unde e (manner of speech, don`t take it literally). Dar asta e alta poveste.
Despre ce bloguim asta-seara.. mai nou lucrez (ya, me, the eternal slob, is working) si cunosc o gramada de oameni care ma intreaba o gramada de chestii. La care evident, n-am raspuns pe moment, ca asa-s eu, timida si serioasa si inchisa in mine ca un arici - prietenii stiu de ce - si.. tot asa. Si asta tot in episodu` viitor... daca o mai fi.
In alta dezordine de idei. ma intreaba cineva (nu spui cine, persoana importanta), acum vreo 3 ore "Cum, tu n-ai prieten ? De atata timp ?" (care intre noi fie vorba, nu e chiar asa mult.. light-years speaking :) ). Eh, uite ca nu. Si sa detaliem acum, ca face-to-face n-avem cum, din motivele mai sus expuse.
Pe langa asta si asta - and sugar and spice and everything nice - si alte 3 dorinte, pur si simplu n-a aparut inca EL. Sau daca a aparut, n-a avut curajul sa spuna ceva si tot acolo ajungem. Sa ne intelegem, nu-s nici pustnica, nu m-am calugarit inca, am si eu nevoi "d-alea" ca fiecare, dar astea nu intra in categoria aia (And they are satisfied, thank you for asking, ever heard of fuck-buddies ?).
Ya, I`m single, ya, I wish I wasn`t, ya, I don`t wanna throw myself in something I`m not sure about. Sau cum ar zice romanu`, "nu vreau sa ma leg la cap fara sa ma doara". In cateva cuvinte. Nu, Mihai, n-am 22 de ani. Am mult mai mult, daca stai sa te gandesti ca ce-mi doresc eu de la un barbat (ah, si de asta am "vorbit") e stabilitate si siguranta si alte cuvinte de-astea la care voi aveti alergii instant. Sau mult mai putin, daca vorbim de partea din mine care vrea pe cineva care sa stea cu mine pana la 3-4 dimineata la bar si sa inteleaga atunci cand imi mai iau o bere sau cand beau un whiskey in plus.
And there goes the answer. "Nu am prieten din timpuri imemoriabile pentru ca m-am saturat sa nu fiu pe aceeasi lungime de unda cu cineva. Pentru ca n-a aparut inca ala care sa ma priveasca si sa ma accepte asa cum sunt. Cum am sa fiu intotdeauna." And the big, tough shell I`m always displaying... it`s never gonna go away. Just like the pain and the hard feelings and everything else. Si pana va aparea acel EL care sa priceapa ca tot ce spun eu aici nu sunt doar the tireless psycho-babble of an unhappy woman (God, even that sounds pathetic), I`m still gonna be single.

... si mai am un pic pana la "I shall wear the bottoms of my trousers rolled" (a se citi pana cand o sa ma gasiti la mare, hugging till my death o sticla de vodka). Dar nu despre asta e vorba.
Da, `t was my b-day, si, cum era de asteptat, am facut-o (si mai) lata. Sau _cel mai_ lata de pana acum. And I can`t be happier.
Acum... cum (ar trebui sa) ma stiti, nu poti sa spui Ankutza daca nu spui si Irish Way in aceeasi propozitie. Si *sper* si invers. Iar anul asta in sfarsit I accomplished ce asteptam de multa vreme. Getting on with it in Irish, de ziua mea.
May sound trivial, dar considering ce ziceam eu aici sau prietenu` Eddie in partea asta, nu e greu sa-ti dai seama de ce tineam atat de mult sa fiu tocmai in locul ala. In that "special" day. Si a fost.. cu mult mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata. Mult mai frumos, mult mai cosy, warm, friendly, mult mai " Where everybody knows your name, and they're always glad you came."
N-as putea sa descriu exact feeling-ul sau ce s-a intamplat in seara aia, ermmm, avand in vedere ca *give me a break, smart-asses, nici de ziua mea n-am voie sa beau ?* a fost mult, mult alcool la mijloc, dar.. m-am trezit a doua zi cu un mare zambet pe buze. Mai mare decat toate zambetele de vreo 3 ani incoace. Which kind of says it all.
Asa ca post-ul asta e sort of a thank you. Thanks everybody for being there for me (`till the end, chestie care m-a surprins extrem de tare). Thanks Paul pentru Baudelaire, thanks Narcis pentru "Oltenia, eterna Terra Nova", thanks to all my friends pentru cadoul pe care stiati ca mi-l doresc extrem de tare and for the white roses and for the horns-on-a-necklace (da, pana si pentru asta). It was the best birthday party ever.
Iar toata chestia asta m-a pus pe ganduri serios. Ok, so maybe I`m not all I could be yet, maybe I`m still waiting for that significant other, maybe I don`t have the kind of money I`d wish, maybe I`m not living in New York City (yet :D), but there wouldn`t be any of that daca n-ati fi voi. All of you. You people who made me up everything I am in these 22 years.

Ok, enough already, it`s getting too cheesy. Pana una, alta, o sa updatez postu asta si cu o poza, atunci cand o sa le primesc (se aude acolo, la balcon ? :P). Meanwhile, you people hang on tight and... "show me the way to the next whiskey bar..."

Labels: the_one_and_only, together

Empty. Hollow. A figure without meaning, a life without a purpose. Living every day just like the one before that and the one before and... No expectations. No hopes, no dreams, no future. No use.
Giving up. Snoozing. All day long.
"Your body is my body, I won`t tell anybody".
Take me up, show me the clouds, make me smile, make me feel like I belong.. then throw me back down. Be cruel, be violent, make sure I`m all shattered to pieces and there`s nothing left but sorrow.
Close your eyes, it`s all a dream. Make it go away, take some pills, there`s still some vodka left...
Drink yourself to oblivion, it`s gonna make it better. Isn`t it ? Not like anyone cares. The one good thing about being alone is that you don`t have to think of pathetic excuses. But it still hurts so...
Physical pain. A damaged person, both outside and in. At least you know that it`s gonna end, one way or another, sometime soon. You`ll be, finally, set free.

Labels: issues

Cum mintea mea cea creata nu poate sta nici 2 zile fara sa croseteze vreun plan maret (si nu de cucerire a lumii, n-am ce face cu voi toti pe capu` meu :P), in ultimul timp si-a facut loc o noua obsesie in capsorul meu mic si rosu.
I *heart* New York. Da, ca pe tricourile alea de turist. I *big, big, puppy-eyed heart* New York. Ma fascineaza orasul asta. Si daca ar fi sa aleg un singur loc de pe glob unde sa merg, nici n-as clipi. Pentru ca le are pe toate.
Pentru Empire State Building si Lady Liberty si Brooklyn Bridge. Pentru Fifth Avenue si Gucci si Prada si Tiffany`s si pentru stilul pe care il afiseaza. Pentru Rockefeller Center si bradul lor de Craciun, pentru New York Yankees si pentru Metropolitan Museum. Pentru Times Square si LCD-uri imense, pentru Broadway, pentru Grand Central Station si aglomeratia permanenta de acolo. Pentru ca in Bronx s-a nascut hip-hop-ul, pentru Harlem si jazz si Cotton Club. Pentru ca de pe feribotul catre Staten Island poti sa vezi Statuia Libertatii si "the Manhattan skyline". Pentru Gaslight District si Coney Island si Brighton Beach. `Cause it`s "the city that never sleeps". `Cause you can run in Central Park in the morning, go for coffee in Soho or Greenwich Village in the afternoon and party all night long in the the stylish Manhattan clubs. `Cause you can "hitch a ride to Rockaway beach" or go for a bite to eat in Chinatown.
New york-ul e un oras al contrastelor, de la arhitectura eleganta si moderna a cladirilor din "the city" pana la blocurile darapanate din Bronx si Queens, de la "Sex and the City" si Manolo Blahnik pana la bandele de cartier si shoot-outs si mafia pe seama careia s-au spus atatea povesti. E un experiment social uluitor, cu peste 180 de nationalitati diferite care traiesc acolo, probabil cel mai cosmopolit oras al lumii, dar care, cu toate diferentele sociale, etnice si economice, a reusit sa devina unul din cele mai importante centre in nenumarate domenii.
Oh, I almost forgot. Last but not least, the new-yorker. The typical citizen, who`s proud and thinks his home-town is the center of the Universe, who speaks with that particular accent, who`s rough and has street-smarts and knows only what`s good for him. That`s the kind of person I wanna meet: simple, straight and witty.

Destule motive... ca sa-mi planific serios vacanta de vara. Daca nu asta, atunci cealalta cu siguranta. Ah, don`t ask about getting there, mortals, it`s not that hard, daca ai vointa si un pic de curaj. And this is one dream I`m not giving up on.

Labels: dreamin`, issues

luni - 7.30 - "La dracu`, alta saptamana. Gotta check out how today`s going, nu se spune ca toata saptamana e dupa cum iti incepi ziua de luni ? Aw, shit, ce fac azi, ma duc la curs dupa-masa sau nu ?" (de obicei raspunsul e negativ, ca doar de aia e faculta-tiva)
marti - 11.30 - "Eh, si ce daca am sarit peste stagiu azi ? Doar am seminar, e mult mai important asta.. da` pana la urma nu conteaza notele la examen. Oricum, bine ca am reusit sa citesc o data. Dar gata, data viitoare ma apuc de invatat serios cu cel putin 3 zile inainte. I`m gonna so kick ass next time."
marti - 14.00 - "Fuse si se duse. Hai ca oricum, ai stiut. Si, funny, fix alea puse la plezneala le-ai nimerit. Pacat c-au fost putine.. eh, sa-l ia naiba de seminar si s-o ia naiba de scoala, nu vreau decat un pat gata facut. Screw everything else, diseara fac maraton de Nip/Tuck si nu mai plec pe nicaieri."
marti - 20.30 - "Am zis eu ca stau acasa, dar mai bine asa.. De invatat n-am, pe acasa e cand plictisitor, cand exasperant si oricum ma relaxez mai bine la o bere in Irish. Pai nu ? Ah, fuck, tre` sa ma opresc sa-mi iau tigari.. Crap."
miercuri - 7.30 - (de obicei merg cu un coleg *bla bla bla - discutii fara cap si coada inevitabil despre permis si condus masina*) "Day-dreaming is better. Daca ma intalnesc iar cu rezidentul ala simpatic pe care-l vanez de anul trecut ? Ar fi cazul sa fac ceva.. Crap, iar arat ca naiba, de ce nu ma gandesc niciodata inainte sa plec de acasa ? Eh, poate are cineva mila de mine si nu-l vad azi.. deeeesiii... Clar, trebuie sa fac ceva. Si A. vorbeste numai de examene de permis si mers cu masina si eu mor aici pe dinauntru ca stiu ca n-am invatat cine stie ce. Ah, parca pe aici l-am vazut ieri..."
miercuri - 10.30 - "Cine m-o fi pus pe mine sa ma trezesc la 6 dimineata si sa fac atatea chestii, pentru ce ? Ca sa stau 2 ore sa sprijin peretii si sa ma trimita acasa ? Argggh... Ia uite, how cute, isi plimba bebele impreuna. Nu pot sa-mi imaginez ca as fi eu in locul lor vreodata. Sau.. pot ?"
joi - 7.20 - (okay, recunosc, nu era taxi, da` ideea e oricum aceeasi si e importanta, da ? >:P) "Daca nu fac nici macar 22 ? Daca pic si fix cu 21 si ma dezmosteneste aia de acasa ? Mai pup eu masina.. Si ce daca m-am trezit la 4 si am facut 50 de chestionare de atunci ? Poate oricand sa-mi pice o intrebare din contraventii si bla bla si aia sunt. Clar, n-o sa-l iau. Iar la oras.. daca stau sa-mi aduc aminte de cate ori am oprit motoru` sau n-am semnalizat sau.. F**u-i Craiova ma-sii, cu strazile si cu prioritatea ei cu tot. I`m doomed."
joi - 14.00 - (iar nu in in taxi, da`.. deh, merita mentionat si tot pe acolo e :P) I did it ! I so did it ! I don`t believe it.. I so kick ass. Si tot cred ca intrebarea aia pe care am gresit-o era ca mine. Eh, screw it all, who cares now ? Da` oare am eu fata de pozat acum ? Ia sa verificam.."
joi - 21.00 - "Heh-heh, e al meu si e in buzunar si e mic si roz. Is it really here ? I`d better check it out again. A, da, sa-i zic aluia sa opreasca sa-mi iau tigari. Si acadele lu` Cristi, ca altfel nu ma primeste, oricat de roz ar fi plasticul din buzunar. Si apoi.. sa bem, ca o data in viata dai examenu` de permis *sper*. Si ce bine ca e Irish-ul deschis... Nu-mi imaginam loc mai bun sa sarbatoresc asta."
vineri - 21.00 (e de inteles de ce n-am iesit din casa toata ziua, da ?) - *conversatie cu Boga* "Ma intreb cine o veni pe acolo astaseara. Maybe I get lucky ;) Or maybe not, dressed like this.. Sa dea mama dracu` sa uiti maine sa-ti calci fusta."
sambata - 3.00 - "I sooooo need my beauty sleep.. And a blog. Or maybe not. Hai ca nu strica sa-l scrii maine. *yaaaawn*"
sambata - 20.30 - "God, I feel so weird dressed like this. M-a mancat pe mine undeva sa-mi iau cizmele cu toc si fusta.. pff.. Da` las`.. You`re so gonna own the place. N-ai plecat cu ideea asta de acasa ? O data e sambata seara si o (a treia) data sarbatoresti si tu ca iei permisu`. And if you didn`t get lucky last night, timpul nu e pierdut. Stop whining. "
duminica - 14.00 - "Ouch, my head. Note to self: nu mai amesteca vodka cu whiskey. Nici macar o picatura. Da` hai ca a meritat.. He was soooo good :D. De abia astept sa le povestesc."
luni - 7.30 - "I-auzi melodia aia.. parca ai ascultat-o si sambata seara. Woman, you`re stupid. Astepti sa-ti sara vreunu` in brate si sa-ti declare dragoste vesnica ? Trebuia sa te porti altfel... a naibii constiinta si iesirile ei atunci cand nu trebuie. Si cand te gandesti ce-ai pierdut... *slap slap* mai bine nu te mai gandi :(."

Cam asa arata saptamana mea. Rezumata la plimbarile cu taxiul, destul de dese. Destul meaning almost every day. Da, e mai ieftin la noi decat in alte orase, da, prefer sa renunt la un sandvis sau un suc la facultate ca sa ajung acasa in 10 minute si fara sa ma inghesuie vreun "colorat" in autobuz, da, tin la confortul meu.
In alta dezordine de idei.. cateodata e locul perfect pentru introspectie si stabilirea prioritatilor si alte de-astea. Imi place ca sunt singurele momente cand pot sa ma bucur de miscarea, de agitatia din oras, de oamenii care merg pe strada si totusi sa ma gandesc la ale mele. Si unele din cele mai bune decizii din viata mea le-am luat in 5 secunde privind pe geamul taxiului cu care mergeam intr-un anume loc, dupa ce fixasem tavanul 2 zile si nu reusisem sa-mi dau seama de ce ar trebui sa fac. Sounds pretty weird, but it`s the truth.
Asa ca.. why shouldn`t I share some of stuff I`m thinking about ? Even if they`re all chaotic and random and whatever ?

*be advised, all you fault-finding people out there, chestiile scrise in engleza chiar asa le-am gandit. In engleza. Defect "profesional", parca am mai explicat pe undeva :)*

Labels: issues, lost_in_traffic

Random thoughts:
*Stii spitalul ala mare, pe care-l vezi din aproape orice unghi din oras, ala la care te uitai cu frica atunci cand erai copil ? Ala, da, cu forma ciudata si multe etaje si mereu "in priza", locul ala unde miroase ciudat si e plin de oameni alergand pe holuri si unde viata nu se opreste nici macar o secunda.. Ei, acolo eu n-am sa ajung niciodata. Da, mi-am promis de multe ori uitandu-ma pe geam ca odata si odata am sa ajung cineva in spitalul ala, ca am sa fiu si eu unul dintre oamenii care alearga pe holuri in fiecare zi.. The child has grown, the dream is gone. Lucrurile s-au schimbat, s-a schimbat (mult) si punctul de vedere din care le privesc eu si acum parca locul ala nu mai pare atat de mare, acum stiu si vreau mai mult. Si mai ales, acum pot mai mult. Visul a ramas, pe undeva, acelasi. Numai ca vreau sa pot practica meseria asta pe care mi-am ales-o si pe care am s-o invat cu atatea sacrificii intr-un loc unde va fi cu adevarat apreciata si unde n-am sa ma lovesc de prejudecati si reguli absurde la fiecare pas. Si locul asta nu e in nici un caz Craiova (si mai bine zis, Romania).

*In ton cu ce e mai sus.
Fara patriotism ieftin, fara sentimente nationale inoculate de pe vremea cand citeam in manuale "Desteapta-te romane", fara ipocrizie. Eu nu vreau sa raman aici. In tara asta. Nu ma leaga absolut nimic de ea, nu simt ca ii datorez ceva, nu vreau ca viata mea sa fie asociata cu ideea de roman. Pur si simplu. Sunt suficient de egoista incat sa-mi doresc mai multe decat or sa-mi ofere vreodata sistemul si viata din Romania, mi se arunca in fata in fiecare zi cel putin 5 motive pentru care sa vreau sa ma car de aici cat de curand posibil, iar de limitarea sanselor pe simplul motiv ca provin dintr-o anume tara nici nu vreau sa incep sa vorbesc. Nu zic ca life is greener on the other side. Evident ca nu, e chiar mult mai greu, dar ai cu totul alte oportunitati, pentru care aici ar trebui sa muncesti ca un sclav si nici atunci nu ai fi sigur ca ai putea spera la ele. Parafrazandu-l pe Andrei Gheorghe: "tara in care niciodata, nimic nu iese bine". So forgive my narcissism, prefer sa las in urma tot ce am aici si sa-mi implinesc aspiratiile profesionale (in primul rand) si, pe cat se poate, personale intr-un loc unde macar am sansa asta.

*Deloc in ton cu ce e mai sus si caracteristic zilei de 8 martie.
Tocmai am vazut "Pe Aripile Vantului". Poate am mai zis pe undeva, cartea (si apoi filmul) care mi-a marcat copilaria, care mi-a definit oarecum viziunea despre ce astept de la viata si care mi-a provocat o gramada de intrebari existentiale, some of them recurring. And tonight it hit me. M-am nascut cu mult prea tarziu. Eu vreau baluri si crinoline si dansuri de societate. Vreau o lume in care femeia sa fie iubita si respectata si protejata asa cum merita. Nu mai vreau sa vad in ochii oricarui barbat cu care vorbesc "te culci cu mine, nu-i asa ?", nu mai vreau ca orice conversatie sa fie plina de fraze cu tenta sexuala, m-am saturat de replici ieftine de agatat si de priviri libidinoase care nu transmit nimic altceva decat eventual o profunda scarba de tot. Visez la flori si cadouri simbolice si cine la restaurant, nu doar la "can I buy you a drink, let`s get laid", la mai multa lupta si perseverenta din partea "lui". Asta pentru ca merit. Pentru ca orice femeie merita un efort mult mai mare decat sunt majoritatea dispusi sa depuna. Si nu e feminism sau vreo revolta hormonala, e un pic de bun-simt. Nu stiu, eu asa am fost crescuta, poate au fost ai mei mai ciudati.
As vrea sa fiu Scarlett O`Hara la Twelve Oaks, macar pentru o zi. Poate atunci n-as mai crede ca totul e un mare joc in care n-are nimeni nimic de castigat si ca singuratatea nu e un lucru chiar asa rau, considering the alternatives. Nu vreau sa simt asta...

Labels: issues, the_one_and_only