Erau stelute in genele ei...
Monday, 19 November 2007
Torturous analytical thoughts
Inca ma intreb uneori daca am vreo (reala) problema psihica si daca, in cazul in care chiar exista, e mai bine cu ea sau fara. Sau nu doar mie mi se intampla sa ma gandesc la lucruri total aiurea, fara nici o legatura cu situatia /momentul respectiv(a) ?
Acum vreo doua zile, eu cu niste prieteni, la o runda de cumparaturi prin Metro. Holiday time, deci Metro (sau orice alt hypermarket de-asta, ca deh.. de ce n-ar fi toate la fel ?) e stuffed cu globuri, globulete, brazi artificiali, oferte de cadouri si cozonaci imensi. Intr-un cuvant pute de atata holiday spirit. Acum... nu ca nu mi-ar placea Craciunul. Inca ma bucur ca un copil cretin cand vad brazi si luminite si mosi si alte alea, doar ca imi aduc aminte instant ca nu mai sunt totusi copil. Si ca nu pot sa concep nimic mai deprimant decat un Craciun petrecut singura (cum cel mai probabil se va intampla), iar asta nu va face decat sa-mi dezechilibreze si mai rau starea psihica (care intre noi fie vorba, acum atarna de un fir de par in varful unui plop). Eh.. atmosfera "festiva", bla bla, try to fit in, be one with the crowd, poate, poate trece. Pe moment crezusem ca mi-a trecut.
Nimic mai frumos, undeva intr-un colt al mintii mele imi zambeau niste beri promise cand ajungem acasa, deci sa-i dam bataie. Si ma urc in masina (deocamdata in spate, but not for long >:)). Si cum se facea ca mergeam noi linistiti spre the holy beer, pe mine ma pocneste o idee fabuloasa. Stateam cu capul pe stalpul - cred ca asa ii zice - de la usa si ma trazneste: "ce-as simti in exact secunda in care capul mi-ar fi strivit de fiarele astea, in caz de.. Heaven forbid ?" Ce mi-ar trece prin minte, mi-ar fi frica, ar fi cineva de care sa-mi para atat de rau ca-l las in urma incat sa am timp sa ma gandesc la el/ea, si toate astea intr-o secunda ? M-ar durea ? Mi-ar trece toata viata prin cap, si daca s-ar intampla asta, as regreta ca am facut sau nu ceva ? Stiu, stiu, intrebari existentiale fara sens, dar m-a lovit un feeling atat de puternic incat parea cel mai bun pretext de self-observation. Si inca mi se mai pare intr-o oarecare masura, doar ca mi-am raspuns la unele din intrebarile alea. Cred ca m-as simti extraordinar de eliberata. Free spirit, si la propriu si la figurat, no more worries, no more issues. Frica nu cred ca mi-ar fi. N-as avea de ce, it can`t get worse than this. Regretele... poate chestiile pe care nu le-am facut si nu le-am zis inca. Oamenii pe care nu i-am cunoscut, desi as fi vrut. Dar nimic din ceea ce chiar am facut, nici un gest, nici un sentiment, nimic din ce a fost din proprie initiativa. Astfel de regrete sunt useless si sunt constienta de asta inca de pe acum. Iar acel cineva... heh, as regreta ca nu l-am cunoscut inca :P (nah, de asta nu sunt chiar atat de sigura).
Ok, sa clarificam niste chestii. I`m not suicidal, parca am mai zis pe undeva ca tin prea mult la mine ca sa las sa mi se intample ceva rau. Chestia asta tine loc de un fel de exercitiu de auto-cunoastere, fear-control, introspection, stuff like these. And it really helped. M-am simtit mult mai bine cu mine dupa ce mi-am dat seama de lucrurile de mai sus, mai ales ca aveam un very low self-esteem din seara precedenta ("prietenii" stiu de ce). Acum.. nu zice nimeni ca nu e cel putin ciudat ca tocmai gandurile despre moarte brusca si violenta sa ma faca sa ma simt mai bine, dar... try to look at it from a different point of view.
Nu, nu stiu inca de ce m-am gandit tocmai atunci la asa ceva, o fi fost de vina the whole Xmas thing, or fi fost chestiile alea care s-au rupt undeva in sufletul meu in seara de dinainte, oi fi eu pur si simplu cu niste chestii lipsa prin cap, dar tot mi se pare one of the most interesting things to think about.
P.s.: Faptul ca m-am gandit la un accident de masina n-are nici o legatura cu my old fear of cars, peste aia am trecut deja de ceva vreme. Doar ca parea mai "palpitant" decat sa imi inchipui cum ar fi sa-mi cada o caramida in cap.
P.s. 2: Don`t overreact cu interpretari. Ce vreau sa spun e exact ce scrie aici.
Acum vreo doua zile, eu cu niste prieteni, la o runda de cumparaturi prin Metro. Holiday time, deci Metro (sau orice alt hypermarket de-asta, ca deh.. de ce n-ar fi toate la fel ?) e stuffed cu globuri, globulete, brazi artificiali, oferte de cadouri si cozonaci imensi. Intr-un cuvant pute de atata holiday spirit. Acum... nu ca nu mi-ar placea Craciunul. Inca ma bucur ca un copil cretin cand vad brazi si luminite si mosi si alte alea, doar ca imi aduc aminte instant ca nu mai sunt totusi copil. Si ca nu pot sa concep nimic mai deprimant decat un Craciun petrecut singura (cum cel mai probabil se va intampla), iar asta nu va face decat sa-mi dezechilibreze si mai rau starea psihica (care intre noi fie vorba, acum atarna de un fir de par in varful unui plop). Eh.. atmosfera "festiva", bla bla, try to fit in, be one with the crowd, poate, poate trece. Pe moment crezusem ca mi-a trecut.
Nimic mai frumos, undeva intr-un colt al mintii mele imi zambeau niste beri promise cand ajungem acasa, deci sa-i dam bataie. Si ma urc in masina (deocamdata in spate, but not for long >:)). Si cum se facea ca mergeam noi linistiti spre the holy beer, pe mine ma pocneste o idee fabuloasa. Stateam cu capul pe stalpul - cred ca asa ii zice - de la usa si ma trazneste: "ce-as simti in exact secunda in care capul mi-ar fi strivit de fiarele astea, in caz de.. Heaven forbid ?" Ce mi-ar trece prin minte, mi-ar fi frica, ar fi cineva de care sa-mi para atat de rau ca-l las in urma incat sa am timp sa ma gandesc la el/ea, si toate astea intr-o secunda ? M-ar durea ? Mi-ar trece toata viata prin cap, si daca s-ar intampla asta, as regreta ca am facut sau nu ceva ? Stiu, stiu, intrebari existentiale fara sens, dar m-a lovit un feeling atat de puternic incat parea cel mai bun pretext de self-observation. Si inca mi se mai pare intr-o oarecare masura, doar ca mi-am raspuns la unele din intrebarile alea. Cred ca m-as simti extraordinar de eliberata. Free spirit, si la propriu si la figurat, no more worries, no more issues. Frica nu cred ca mi-ar fi. N-as avea de ce, it can`t get worse than this. Regretele... poate chestiile pe care nu le-am facut si nu le-am zis inca. Oamenii pe care nu i-am cunoscut, desi as fi vrut. Dar nimic din ceea ce chiar am facut, nici un gest, nici un sentiment, nimic din ce a fost din proprie initiativa. Astfel de regrete sunt useless si sunt constienta de asta inca de pe acum. Iar acel cineva... heh, as regreta ca nu l-am cunoscut inca :P (nah, de asta nu sunt chiar atat de sigura).
Ok, sa clarificam niste chestii. I`m not suicidal, parca am mai zis pe undeva ca tin prea mult la mine ca sa las sa mi se intample ceva rau. Chestia asta tine loc de un fel de exercitiu de auto-cunoastere, fear-control, introspection, stuff like these. And it really helped. M-am simtit mult mai bine cu mine dupa ce mi-am dat seama de lucrurile de mai sus, mai ales ca aveam un very low self-esteem din seara precedenta ("prietenii" stiu de ce). Acum.. nu zice nimeni ca nu e cel putin ciudat ca tocmai gandurile despre moarte brusca si violenta sa ma faca sa ma simt mai bine, dar... try to look at it from a different point of view.
Nu, nu stiu inca de ce m-am gandit tocmai atunci la asa ceva, o fi fost de vina the whole Xmas thing, or fi fost chestiile alea care s-au rupt undeva in sufletul meu in seara de dinainte, oi fi eu pur si simplu cu niste chestii lipsa prin cap, dar tot mi se pare one of the most interesting things to think about.
P.s.: Faptul ca m-am gandit la un accident de masina n-are nici o legatura cu my old fear of cars, peste aia am trecut deja de ceva vreme. Doar ca parea mai "palpitant" decat sa imi inchipui cum ar fi sa-mi cada o caramida in cap.
P.s. 2: Don`t overreact cu interpretari. Ce vreau sa spun e exact ce scrie aici.
Labels: issues, the_one_and_only
posted by Ankutza at 19:33
2 Comments:
I know is long time ago, but what the fuck happened the night before?
Pai.. e mult de explicat. Sa zicem ca versul ala cu "au trecut ani si viata s-a schimbat" a avut pentru prima oara un.. ecou. Si am realizat asta intr-un mod mult prea brutal si prea trist.
Eh, am trecut peste asta acum, doar am si eu o varsta, nu ? :)
Post a Comment
<< Home