Erau stelute in genele ei...

Friday, 24 August 2007

Back to square 1

Funny mood I`m going through these days. Se presupune ca ar trebui sa fiu in "recovery time". Si de fapt sunt, dar numai noaptea, when I`m all alone and I have time to think about myself, and it gets worse. In timpul zilei am atatea de facut si ma fortez sa nu-mi aduc aminte ultimul an jumate din viata mea si, surprinzator, imi iese destul de bine. Ma rog, concluzii inutile. Ideea e ca ultimele experiente m-au invatat o gramada de lucruri. Pe care trebuie sa le descarc undeva, altfel o sa fac implozie or something.
Nu-mi pare rau. De ce s-a intamplat, pana in ultimul moment. Imi pare rau ca (iar) m-am lasat condusa de niste sentimente care au aparut.. din senin. Si au disparut la fel de brusc. Imi mai pare rau ca am trait o mare, mare minciuna (sentimentally speaking), pentru ca uneori e mai bine sa inchizi ochii si sa te prefaci ca nu exista ceva, in loc sa suporti greutatea de a-l infrunta. Imi pare rau ca am dat (a cata oara ?) prea mult din mine, iar cand am vrut sa cer ceva inapoi era prea tarziu. Imi pare rau ca nu m-ai cunoscut niciodata asa cum sunt si ca intotdeauna ai preferat sa ii asculti pe altii sau sa te iei dupa aparente. Imi pare rau ca am facut o gramada de greseli si imi pare rau ca mi-a parut rau dupa aceea. Ca am incercat intotdeauna sa ma conving ca nu am nevoie de altceva. Ca am fost intotdeauna "best person in the world", iar atunci cand am facut o prostie, n-a mai contat asta, ci doar orgoliul tau. Imi pare rau ca acum eu sunt personajul negativ, dar nu-mi pare rau ca de acum inainte n-am sa mai am de-a face cu astfel de oameni care acum cred ca au dreptul sa ma judece. Imi pare rau ca am o multime de amintiri frumoase, la care acum nu mai pot sa ma gandesc pentru ca doare prea tare prezenta ta in ele.
Si, nu in ultimul rand, imi pare rau ca am atatea pareri de rau, care uneori ma impiedica sa-mi traiesc viata asa cum ar trebui.
But no more. Punct si de la capat (strange, asta nu mai pare atat de greu de facut cum credeam pana acum).

Labels:

posted by Ankutza at 15:37

0 Comments:

Post a Comment

<< Home