Erau stelute in genele ei...

Nu, n-am murit.. inca. Am hibernat doar, in asteptarea unor zile in care nu explodeaza termometrul. Sau am pierdut prea multe nopti (deh, vacanta) ca sa mai am ceva inspiratie in mine sa scriu 3 cuvinte aici. Dar, as you all know, evil never dies, asa ca inca mai ocup spatiu` pe serveru` nenilor astora si inca mai aberez pe aici.
Things that changed:
I`m older
** Si complet adulta ca sa pot sa beau in orice tara din lumea asta. Curios (sau nu) e ca odata cu urarile de "la multi ani" toata lumea s-a grabit sa-mi spuna asta...**
but no wiser. Inca mai fac aceleasi greseli, inca sunt adolescenta incurabila, inca mai cred intr-o gramada de chestii care n-au nici un viitor. But then again, asta e alta poveste, de care incerc sa ma detasez. So let`s move on.
Today`s topic: relationships. Nu "mommy, daddy, friends, I love you", stiti voi la ce ma refer. Relationships pe care (incerci sa) le construiesti cu cineva, dar de la un anumit punct nu mai merge. Pur si simplu, fara sa fie vina cuiva, ajungi la momentul in care s-a spus / facut tot ce era posibil. Adica la momentul in care iti dai seama, intr-un coltisor ascuns al tau, ca it`s time to move on. For the record, parerea mea e ca fiecare relatie pe care o ai te ajuta sa cresti, sa te maturizezi in feluri diferite, numai ca sa te pregateasca pentru.. the final level. Revenind.. cat de departe poti sa duci o astfel de relatie / prietenie in care stii ca ai mai mult de dat, dar nu poti ? Pana unde merge dragostea (presupunand ca odata a fost asa ceva) si unde apare obisnuinta si cat de puternic trebuie sa fii ca sa iti dai seama de limita (atat de fina) dintre ele si sa poti actiona in cel mai bun fel posibil pentru tine si pentru celalalt, pe care l-ai iubit, candva, sau inca il mai iubesti, dar nu.. cum ar trebui ? Si daca nu poti lua o hotarare care sa nu raneasca pe nimeni, atunci pe cine preferi sa sacrifici ? Cine e mai important ?
Sau, worst case scenario, atunci cand apare altcineva, mai si mai si mai decat... prezentul. Te lasi purtat de sentimente si traiesti ce ti-ai dorit intotdeauna sau te cenzurezi si.. astepti sa treaca ? Si daca trece si apoi apare din nou ? Cu frustrarea si regretele ce se intampla ? Le ingropi in tine, undeva, le acumulezi si cand te astepti mai putin, ies la suprafata intr-un fel pe care nu ti-l imaginai niciodata. Si rezolvi... nimic.
Evident, exista si alegerea cea mai usoara: live the double life. Just pretend (after all, even Santa is just pretending to be). Live your life as it was before, and once in a while, pretend you don`t have to care for anyone. Dar, pana la urma, pana unde poti sa duci minciuna asta si cata lume ar avea apoi de suferit pentru ca tu ai fost suficient de las sa iti ascunzi sentimentele (inclusiv tu) ?

Nu incercati sa cititi printre randuri, ma chinuie si pe mine cateva intrebari, asa, ca de vacanta si lipsa de ocupatie.

*Disclaimer 1: Nu, nu e vorba de mine / legat de mine / intamplari pe care le-am trait eu (recent). Probabil doar am vazut one too many romance / drama movies si mult prea mult "Sex and the city"*

*Disclaimer 2: All you smart pants out there - si aia cativa (cinci ?) care mai cititi chestia asta - don`t see the things as I write them. Try to see them in your own perspective. Think about (whom you think is) the love of your life, imagine yourself in this situation 5 years from now and post a comment. I could surely use some opinions on this.*

Labels: discutand_discutii, the_one_and_only