Erau stelute in genele ei...
Tuesday, 25 December 2007
De sezon
So it`s Christmas. La mine in camera miroase a brad si a colinde si e cald si bine. Si frumos.. tare frumos. Daca as putea sa ma multumesc doar cu atat, ar fi un Craciun perfect.
But no. Poate e felul meu de-a fi, poate sunt amintirile anilor trecuti, poate nu sunt inca destul de matura (oricat de ciudat ar suna asta) ca sa accept unele lucruri. Toata atmosfera asta nu face decat sa ma intristeze si mai tare, n-am in minte decat "si daca..." si ma simt ca Scrooge al lui Dickens, de vorba cu "ghosts of Christmas Past". Mi-e dor de zilele alea in care era atata galagie si forfota in jurul meu incat nu mai stiam de mine, in care aveam atatea de facut, zilele pline cu reuniuni de familie si cadouri din 20 de parti, mi-e dor de colinde care incalcau orice regula a notelor muzicale si de certurile din zilele Craciunului in care toata lumea era stresata, mi-e dor de pianul din dormitor la care se canta "Stille Nacht" si de caseta cu Mircea Rusu care devenise traditie in ziua de Ajun. Nu mai vreau sa impodobesc bradul singura, nu mai vreau sa pun ate la globuri singura, pentru ca urasc asta de cand eram mica, dar totusi s-o fac pentru ca e singurul moment care ma face fericita, m-am saturat de golul de sub brad pe care ar trebui sa-l ocupe cadourile, oricat de mici si simbolice ar fi..
Si mai ales m-am saturat de sentimentul nefericit de a nu apartine niciunui loc, niciunei persoane, m-am saturat sa ma simt straina intre toti.
Sunt singura, trista, doar eu cu pozele, "Vals de weekend" si berea la 4 dimineata. Nimeni n-ar trebui sa simta asta de Craciun. Sunt sigura ca am sa-mi revin, am trecut eu si prin chestii mult mai grele si n-am nevoie de compasiune, dar uneori ma intreb cati ani or sa mai treaca asa.. Just a thought, nothing more.
So.. Happy Christmas, all of you ! And don`t take things for granted, as I did, `cause you never know when they`re gonna just dissapear.
But no. Poate e felul meu de-a fi, poate sunt amintirile anilor trecuti, poate nu sunt inca destul de matura (oricat de ciudat ar suna asta) ca sa accept unele lucruri. Toata atmosfera asta nu face decat sa ma intristeze si mai tare, n-am in minte decat "si daca..." si ma simt ca Scrooge al lui Dickens, de vorba cu "ghosts of Christmas Past". Mi-e dor de zilele alea in care era atata galagie si forfota in jurul meu incat nu mai stiam de mine, in care aveam atatea de facut, zilele pline cu reuniuni de familie si cadouri din 20 de parti, mi-e dor de colinde care incalcau orice regula a notelor muzicale si de certurile din zilele Craciunului in care toata lumea era stresata, mi-e dor de pianul din dormitor la care se canta "Stille Nacht" si de caseta cu Mircea Rusu care devenise traditie in ziua de Ajun. Nu mai vreau sa impodobesc bradul singura, nu mai vreau sa pun ate la globuri singura, pentru ca urasc asta de cand eram mica, dar totusi s-o fac pentru ca e singurul moment care ma face fericita, m-am saturat de golul de sub brad pe care ar trebui sa-l ocupe cadourile, oricat de mici si simbolice ar fi..
Si mai ales m-am saturat de sentimentul nefericit de a nu apartine niciunui loc, niciunei persoane, m-am saturat sa ma simt straina intre toti.
Sunt singura, trista, doar eu cu pozele, "Vals de weekend" si berea la 4 dimineata. Nimeni n-ar trebui sa simta asta de Craciun. Sunt sigura ca am sa-mi revin, am trecut eu si prin chestii mult mai grele si n-am nevoie de compasiune, dar uneori ma intreb cati ani or sa mai treaca asa.. Just a thought, nothing more.
So.. Happy Christmas, all of you ! And don`t take things for granted, as I did, `cause you never know when they`re gonna just dissapear.
Labels: the_one_and_only
posted by Ankutza at 03:50
2 Comments:
fii cuminte și poate anul viitor o să fie altfel :)
Nu spune nimeni ca n-am fost cuminte nici anul asta. Doar ca life isn`t about fairness :)
Post a Comment
<< Home