Erau stelute in genele ei...
Tuesday 12 January 2010
There and back again... a story by me :)
Si uite asa, fuse olteanca si acolo, si acolo... si nici ea nu mai stie pe unde.
Fuse si "the land of possibilities", si "the american dream" si multe, multe alte chestii care m-au format mai mult ca om decat au facut 22 de ani in rromanica.
Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu 3 luni de facultate care au insemnat mai mult decat 3 ani ? Cu primul zbor cu avionul deasupra curcubeului (literally, over the rainbow, I`m not shitting you), cu primul contact cu USA, cu "JFK Int", cu toata diversitatea care exista acolo, cu prima noapte "in the land of Uncle Sam" in care am dormit literally on the sidewalk... cu ce ?
Sau sa sar direct la.. New York, the concrete jungle where dreams are made of, locul care acum un an mi se parea un vis frumos si pe care am reusit sa-l cunosc, sa-l miros (and not a pretty smell, lemme tell you), sa-l simt cu fiecare... Aaaah, I`m getting in that mood again.
Revenind. The american dream este the american dream. Acolo muncesti ca sa traiesti, no questions asked. I worked my ass off 2 luni si nu-mi pare rau. E greu.. e extrem de greu (va spune fata de bani gata care n-a sters prafu` de 3 ori in viata ei pana sa ajunga acolo), dar merita fiecare minut.
Pana una alta, cu sau fara bani de acasa, am vazut New York-ul. Si asta nu se compara cu nimic. Nimic din ce si-ar putea imagina o fata simpla din lumea a treia vreodata. Filmele nu inseamna nimic. Orasul asta trebuie sa-l simti, sa-l traiesti, orasul asta e o lume intreaga pe care nimeni n-o poate descrie, in cuvinte or otherwise. E un experiment. "Supravietuiesc 3 zile in NY, pot s-o fac oriunde". Nu degeaba spune el Frank "If I can make it there, I`ll make it anywhere". Metroul, Brooklyn, Manhattan la 3 dimineata, o statie de tren din Long Island si mai tarziu, cafeaua de dimineata bauta la ora 7 asteptand trenul pe care-l asteapta 6 milioane de oameni in fiecare dimineata.. There` nothing compared to it. Once in a lifetime.
Fuse si "the land of possibilities", si "the american dream" si multe, multe alte chestii care m-au format mai mult ca om decat au facut 22 de ani in rromanica.
Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu 3 luni de facultate care au insemnat mai mult decat 3 ani ? Cu primul zbor cu avionul deasupra curcubeului (literally, over the rainbow, I`m not shitting you), cu primul contact cu USA, cu "JFK Int", cu toata diversitatea care exista acolo, cu prima noapte "in the land of Uncle Sam" in care am dormit literally on the sidewalk... cu ce ?
Sau sa sar direct la.. New York, the concrete jungle where dreams are made of, locul care acum un an mi se parea un vis frumos si pe care am reusit sa-l cunosc, sa-l miros (and not a pretty smell, lemme tell you), sa-l simt cu fiecare... Aaaah, I`m getting in that mood again.
Revenind. The american dream este the american dream. Acolo muncesti ca sa traiesti, no questions asked. I worked my ass off 2 luni si nu-mi pare rau. E greu.. e extrem de greu (va spune fata de bani gata care n-a sters prafu` de 3 ori in viata ei pana sa ajunga acolo), dar merita fiecare minut.
Pana una alta, cu sau fara bani de acasa, am vazut New York-ul. Si asta nu se compara cu nimic. Nimic din ce si-ar putea imagina o fata simpla din lumea a treia vreodata. Filmele nu inseamna nimic. Orasul asta trebuie sa-l simti, sa-l traiesti, orasul asta e o lume intreaga pe care nimeni n-o poate descrie, in cuvinte or otherwise. E un experiment. "Supravietuiesc 3 zile in NY, pot s-o fac oriunde". Nu degeaba spune el Frank "If I can make it there, I`ll make it anywhere". Metroul, Brooklyn, Manhattan la 3 dimineata, o statie de tren din Long Island si mai tarziu, cafeaua de dimineata bauta la ora 7 asteptand trenul pe care-l asteapta 6 milioane de oameni in fiecare dimineata.. There` nothing compared to it. Once in a lifetime.
Sunday 6 September 2009
Uncle Sam`s Playground
Eh, da. Dupa o absenta (mai mult decat justificata) poate prea mare, I`m back on your computer screens, with more babbling and bitching than ever :P Pentru ca, in caz ca locuiti somewhere in Alaska si nu m-ati auzit laudandu-ma, de 2 luni jumatate traiesc "the American dream", vad cu ochii mei tot ce pana acum vazusem numai la tv si devin din ce in ce mai convinsa ca m-am nascut in the wrong country.
S-o luam usurel.. cu chestii generale. Americans suck. All of them. Vorba lui Joe (o sa aflati si cine-i Joe, no worries), "we`re all fat, stupid and loud Americans". Grasi sunt, ca doar sunt o natie care se hranesc cu McDonald`s si Burger King, prosti nu mai zic, ca de-aia au nevoie de studenti romani care sa le faca treaba, iar loud.. numai cateodata si nu intotdeauna asta e un lucru rau :P
Si pe langa toate astea, sunt incredibil de falsi. "Hi honey, how are you, thank you so much" si alte de-astea, de zici ca dintr-o clipa in alta or sa te si ia la pupaturi, dar daca i-ai calcat pe coada (lucru foarte usor de altfel, ca 90 % sunt dusi cu pluta intr-un fel sau altul) schimba foaia atat de repede, incat te ametesc.
Aaaaand (n-am terminat, ce credeati, asta-i de abia inceputul) toti, dar absolut toti, umbla strict dupa interesul personal. Nu tin cont de copii, parinti, prieteni, calca pe cadavre numai ca sa le fie lor bine si sa-si traiasca in continuare viata conducandu-si masinile alea imense sau tunzand gazonul din fata casei de sute de mii de dolari. Lucru care nu e neaparat that bad, doar asa au ajuns one of the greatest powers in the world, nu ?
All in all, e cu totul alta mentalitate alt stil de viata, alt... tot. Trecerea de la romanii mei care nici macar nu te saluta cand cumperi ceva de la ei si-ti dau restul in gume si bomboane la natia asta care inainte sa cumpere te intreaba de mama si de tata si de colegi de armata si dupa aia iti multumeste ca si cum i-ai fi salvat viata, trecerea asta a fost atat de brusca si.. "hit me in the face with a hammer" incat in primele zile ma simteam ingrozitor de prost-crescuta daca nu eram pe faza cu un "good, how are you ?" ca replica la "hi, how are you today?"
Buuuun, acum ca am facut o scurta caracterizare lui Uncle Sam (acum sa nu credeti ca-s toti asa... mai e cate unul mai rasarit, doar ca trebuie sa-l cauti bine :P), sa va povestesc un pic cam ce-am facut eu vara asta.
Am muncit. Am muncit cum n-as fi crezut ca sunt in stare vreodata, uneori si 12 ore pe zi, uneori numai munca fizica, dar mi-a si fost al dracului e bine sa primesc paycheckurile in fiecare saptamana si sa stiu ca-s bani facuti numai si numai de mine. Wonderful feeling, indeed. Ce-am muncit, you ask ? Dimineata de la 9 la 13-14 house-keeping la un motel, which means scrubbing bathrooms, making beds, cleaning the whole goddamn room, adica exact ce nu faceam acasa nici sa ma pici cu ceara (deh, printesa ma facuse mama :P), apoi de la 16 la 22 the fabulous work in Acme Markets, your favourite place to shop. Ce-i drept, in ultima vreme, ajunsesem sa merg la lucru la Acme ca sa ma relaxez, ca numai munca nu se numea aia, dar.. tot era un timp petrecut undeva "pentru ca trebuie". Ce-am invatat eu din job-urile astea ? Pai, ca americanu` munceste. Munceste al naibii de mult, atunci cand are ce face, si nu discuta cu tine. Munca e munca, nu intarzii, nu stai exagerat de mult on break, nu barfesti cu prietenii cand ai ceva de facut. Cand e slow si n-are nimeni de lucru, e de inteles sa mai freci menta, dar nu cand trebuie facut ceva. Si problema era ca mai tot timpul era "ceva". In fine, poate ca gandirea asta i-a dus la nivelul de trai la care sunt acum, nu ?
Daca stau sa ma gandesc acum, I already miss working in Acme... si n-a trecut decat o zi. E adevarat, nu-ti trebuie facultate ca sa faci ce faceam eu, adica sa fii omul bun la toate, but still..
Later to come... stories from The Twilight Zone. Tineti aproape :P
S-o luam usurel.. cu chestii generale. Americans suck. All of them. Vorba lui Joe (o sa aflati si cine-i Joe, no worries), "we`re all fat, stupid and loud Americans". Grasi sunt, ca doar sunt o natie care se hranesc cu McDonald`s si Burger King, prosti nu mai zic, ca de-aia au nevoie de studenti romani care sa le faca treaba, iar loud.. numai cateodata si nu intotdeauna asta e un lucru rau :P
Si pe langa toate astea, sunt incredibil de falsi. "Hi honey, how are you, thank you so much" si alte de-astea, de zici ca dintr-o clipa in alta or sa te si ia la pupaturi, dar daca i-ai calcat pe coada (lucru foarte usor de altfel, ca 90 % sunt dusi cu pluta intr-un fel sau altul) schimba foaia atat de repede, incat te ametesc.
Aaaaand (n-am terminat, ce credeati, asta-i de abia inceputul) toti, dar absolut toti, umbla strict dupa interesul personal. Nu tin cont de copii, parinti, prieteni, calca pe cadavre numai ca sa le fie lor bine si sa-si traiasca in continuare viata conducandu-si masinile alea imense sau tunzand gazonul din fata casei de sute de mii de dolari. Lucru care nu e neaparat that bad, doar asa au ajuns one of the greatest powers in the world, nu ?
All in all, e cu totul alta mentalitate alt stil de viata, alt... tot. Trecerea de la romanii mei care nici macar nu te saluta cand cumperi ceva de la ei si-ti dau restul in gume si bomboane la natia asta care inainte sa cumpere te intreaba de mama si de tata si de colegi de armata si dupa aia iti multumeste ca si cum i-ai fi salvat viata, trecerea asta a fost atat de brusca si.. "hit me in the face with a hammer" incat in primele zile ma simteam ingrozitor de prost-crescuta daca nu eram pe faza cu un "good, how are you ?" ca replica la "hi, how are you today?"
Buuuun, acum ca am facut o scurta caracterizare lui Uncle Sam (acum sa nu credeti ca-s toti asa... mai e cate unul mai rasarit, doar ca trebuie sa-l cauti bine :P), sa va povestesc un pic cam ce-am facut eu vara asta.
Am muncit. Am muncit cum n-as fi crezut ca sunt in stare vreodata, uneori si 12 ore pe zi, uneori numai munca fizica, dar mi-a si fost al dracului e bine sa primesc paycheckurile in fiecare saptamana si sa stiu ca-s bani facuti numai si numai de mine. Wonderful feeling, indeed. Ce-am muncit, you ask ? Dimineata de la 9 la 13-14 house-keeping la un motel, which means scrubbing bathrooms, making beds, cleaning the whole goddamn room, adica exact ce nu faceam acasa nici sa ma pici cu ceara (deh, printesa ma facuse mama :P), apoi de la 16 la 22 the fabulous work in Acme Markets, your favourite place to shop. Ce-i drept, in ultima vreme, ajunsesem sa merg la lucru la Acme ca sa ma relaxez, ca numai munca nu se numea aia, dar.. tot era un timp petrecut undeva "pentru ca trebuie". Ce-am invatat eu din job-urile astea ? Pai, ca americanu` munceste. Munceste al naibii de mult, atunci cand are ce face, si nu discuta cu tine. Munca e munca, nu intarzii, nu stai exagerat de mult on break, nu barfesti cu prietenii cand ai ceva de facut. Cand e slow si n-are nimeni de lucru, e de inteles sa mai freci menta, dar nu cand trebuie facut ceva. Si problema era ca mai tot timpul era "ceva". In fine, poate ca gandirea asta i-a dus la nivelul de trai la care sunt acum, nu ?
Daca stau sa ma gandesc acum, I already miss working in Acme... si n-a trecut decat o zi. E adevarat, nu-ti trebuie facultate ca sa faci ce faceam eu, adica sa fii omul bun la toate, but still..
Later to come... stories from The Twilight Zone. Tineti aproape :P
Saturday 31 January 2009
Cheers to that !
You have to be always drunk. That’s all there is to it—it’s the only way. So as not to feel the horrible burden of time that breaks your back and bends you to the earth, you have to be continually drunk.But on what? Wine, poetry or virtue, as you wish. But be drunk.
And if sometimes, on the steps of a palace or the green grass of a ditch, in the mournful solitude of your room, you wake again, drunkenness already diminishing or gone, ask the wind, the wave, the star, the bird, the clock, everything that is flying, everything that is groaning, everything that is rolling, everything that is singing, everything that is speaking. . .ask what time it is and wind, wave, star, bird, clock will answer you: “It is time to be drunk! So as not to be the martyred slaves of time, be drunk, be continually drunk! On wine, on poetry or on virtue as you wish.
[Charles Bukowski]
Labels: irish, the_one_and_only
Monday 10 November 2008
And we`re back...
Pffff pffff *blowing dust*.. Bine, bine, credeati c-am murit. Uite ca nu. "Evil never dies" si daca nu stiti asta, you know nothing.
Sa zicem ca `t was some time off. Nu ca n-as fi avut ce scrie. Doar ca am obosit atat de tare incat nici "qwerty" nu mai stiu unde e (manner of speech, don`t take it literally). Dar asta e alta poveste.
Despre ce bloguim asta-seara.. mai nou lucrez (ya, me, the eternal slob, is working) si cunosc o gramada de oameni care ma intreaba o gramada de chestii. La care evident, n-am raspuns pe moment, ca asa-s eu, timida si serioasa si inchisa in mine ca un arici - prietenii stiu de ce - si.. tot asa. Si asta tot in episodu` viitor... daca o mai fi.
In alta dezordine de idei. ma intreaba cineva (nu spui cine, persoana importanta), acum vreo 3 ore "Cum, tu n-ai prieten ? De atata timp ?" (care intre noi fie vorba, nu e chiar asa mult.. light-years speaking :) ). Eh, uite ca nu. Si sa detaliem acum, ca face-to-face n-avem cum, din motivele mai sus expuse.
Pe langa asta si asta - and sugar and spice and everything nice - si alte 3 dorinte, pur si simplu n-a aparut inca EL. Sau daca a aparut, n-a avut curajul sa spuna ceva si tot acolo ajungem. Sa ne intelegem, nu-s nici pustnica, nu m-am calugarit inca, am si eu nevoi "d-alea" ca fiecare, dar astea nu intra in categoria aia (And they are satisfied, thank you for asking, ever heard of fuck-buddies ?).
Ya, I`m single, ya, I wish I wasn`t, ya, I don`t wanna throw myself in something I`m not sure about. Sau cum ar zice romanu`, "nu vreau sa ma leg la cap fara sa ma doara". In cateva cuvinte. Nu, Mihai, n-am 22 de ani. Am mult mai mult, daca stai sa te gandesti ca ce-mi doresc eu de la un barbat (ah, si de asta am "vorbit") e stabilitate si siguranta si alte cuvinte de-astea la care voi aveti alergii instant. Sau mult mai putin, daca vorbim de partea din mine care vrea pe cineva care sa stea cu mine pana la 3-4 dimineata la bar si sa inteleaga atunci cand imi mai iau o bere sau cand beau un whiskey in plus.
And there goes the answer. "Nu am prieten din timpuri imemoriabile pentru ca m-am saturat sa nu fiu pe aceeasi lungime de unda cu cineva. Pentru ca n-a aparut inca ala care sa ma priveasca si sa ma accepte asa cum sunt. Cum am sa fiu intotdeauna." And the big, tough shell I`m always displaying... it`s never gonna go away. Just like the pain and the hard feelings and everything else. Si pana va aparea acel EL care sa priceapa ca tot ce spun eu aici nu sunt doar the tireless psycho-babble of an unhappy woman (God, even that sounds pathetic), I`m still gonna be single.
Sa zicem ca `t was some time off. Nu ca n-as fi avut ce scrie. Doar ca am obosit atat de tare incat nici "qwerty" nu mai stiu unde e (manner of speech, don`t take it literally). Dar asta e alta poveste.
Despre ce bloguim asta-seara.. mai nou lucrez (ya, me, the eternal slob, is working) si cunosc o gramada de oameni care ma intreaba o gramada de chestii. La care evident, n-am raspuns pe moment, ca asa-s eu, timida si serioasa si inchisa in mine ca un arici - prietenii stiu de ce - si.. tot asa. Si asta tot in episodu` viitor... daca o mai fi.
In alta dezordine de idei. ma intreaba cineva (nu spui cine, persoana importanta), acum vreo 3 ore "Cum, tu n-ai prieten ? De atata timp ?" (care intre noi fie vorba, nu e chiar asa mult.. light-years speaking :) ). Eh, uite ca nu. Si sa detaliem acum, ca face-to-face n-avem cum, din motivele mai sus expuse.
Pe langa asta si asta - and sugar and spice and everything nice - si alte 3 dorinte, pur si simplu n-a aparut inca EL. Sau daca a aparut, n-a avut curajul sa spuna ceva si tot acolo ajungem. Sa ne intelegem, nu-s nici pustnica, nu m-am calugarit inca, am si eu nevoi "d-alea" ca fiecare, dar astea nu intra in categoria aia (And they are satisfied, thank you for asking, ever heard of fuck-buddies ?).
Ya, I`m single, ya, I wish I wasn`t, ya, I don`t wanna throw myself in something I`m not sure about. Sau cum ar zice romanu`, "nu vreau sa ma leg la cap fara sa ma doara". In cateva cuvinte. Nu, Mihai, n-am 22 de ani. Am mult mai mult, daca stai sa te gandesti ca ce-mi doresc eu de la un barbat (ah, si de asta am "vorbit") e stabilitate si siguranta si alte cuvinte de-astea la care voi aveti alergii instant. Sau mult mai putin, daca vorbim de partea din mine care vrea pe cineva care sa stea cu mine pana la 3-4 dimineata la bar si sa inteleaga atunci cand imi mai iau o bere sau cand beau un whiskey in plus.
And there goes the answer. "Nu am prieten din timpuri imemoriabile pentru ca m-am saturat sa nu fiu pe aceeasi lungime de unda cu cineva. Pentru ca n-a aparut inca ala care sa ma priveasca si sa ma accepte asa cum sunt. Cum am sa fiu intotdeauna." And the big, tough shell I`m always displaying... it`s never gonna go away. Just like the pain and the hard feelings and everything else. Si pana va aparea acel EL care sa priceapa ca tot ce spun eu aici nu sunt doar the tireless psycho-babble of an unhappy woman (God, even that sounds pathetic), I`m still gonna be single.
Monday 28 July 2008
I grow old...
... si mai am un pic pana la "I shall wear the bottoms of my trousers rolled" (a se citi pana cand o sa ma gasiti la mare, hugging till my death o sticla de vodka). Dar nu despre asta e vorba.
Da, `t was my b-day, si, cum era de asteptat, am facut-o (si mai) lata. Sau _cel mai_ lata de pana acum. And I can`t be happier.
Acum... cum (ar trebui sa) ma stiti, nu poti sa spui Ankutza daca nu spui si Irish Way in aceeasi propozitie. Si *sper* si invers. Iar anul asta in sfarsit I accomplished ce asteptam de multa vreme. Getting on with it in Irish, de ziua mea.
May sound trivial, dar considering ce ziceam eu aici sau prietenu` Eddie in partea asta, nu e greu sa-ti dai seama de ce tineam atat de mult sa fiu tocmai in locul ala. In that "special" day. Si a fost.. cu mult mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata. Mult mai frumos, mult mai cosy, warm, friendly, mult mai " Where everybody knows your name, and they're always glad you came."
N-as putea sa descriu exact feeling-ul sau ce s-a intamplat in seara aia, ermmm, avand in vedere ca *give me a break, smart-asses, nici de ziua mea n-am voie sa beau ?* a fost mult, mult alcool la mijloc, dar.. m-am trezit a doua zi cu un mare zambet pe buze. Mai mare decat toate zambetele de vreo 3 ani incoace. Which kind of says it all.
Asa ca post-ul asta e sort of a thank you. Thanks everybody for being there for me (`till the end, chestie care m-a surprins extrem de tare). Thanks Paul pentru Baudelaire, thanks Narcis pentru "Oltenia, eterna Terra Nova", thanks to all my friends pentru cadoul pe care stiati ca mi-l doresc extrem de tare and for the white roses and for the horns-on-a-necklace (da, pana si pentru asta). It was the best birthday party ever.
Iar toata chestia asta m-a pus pe ganduri serios. Ok, so maybe I`m not all I could be yet, maybe I`m still waiting for that significant other, maybe I don`t have the kind of money I`d wish, maybe I`m not living in New York City (yet :D), but there wouldn`t be any of that daca n-ati fi voi. All of you. You people who made me up everything I am in these 22 years.
Ok, enough already, it`s getting too cheesy. Pana una, alta, o sa updatez postu asta si cu o poza, atunci cand o sa le primesc (se aude acolo, la balcon ? :P). Meanwhile, you people hang on tight and... "show me the way to the next whiskey bar..."
Da, `t was my b-day, si, cum era de asteptat, am facut-o (si mai) lata. Sau _cel mai_ lata de pana acum. And I can`t be happier.
Acum... cum (ar trebui sa) ma stiti, nu poti sa spui Ankutza daca nu spui si Irish Way in aceeasi propozitie. Si *sper* si invers. Iar anul asta in sfarsit I accomplished ce asteptam de multa vreme. Getting on with it in Irish, de ziua mea.
May sound trivial, dar considering ce ziceam eu aici sau prietenu` Eddie in partea asta, nu e greu sa-ti dai seama de ce tineam atat de mult sa fiu tocmai in locul ala. In that "special" day. Si a fost.. cu mult mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata. Mult mai frumos, mult mai cosy, warm, friendly, mult mai " Where everybody knows your name, and they're always glad you came."
N-as putea sa descriu exact feeling-ul sau ce s-a intamplat in seara aia, ermmm, avand in vedere ca *give me a break, smart-asses, nici de ziua mea n-am voie sa beau ?* a fost mult, mult alcool la mijloc, dar.. m-am trezit a doua zi cu un mare zambet pe buze. Mai mare decat toate zambetele de vreo 3 ani incoace. Which kind of says it all.
Asa ca post-ul asta e sort of a thank you. Thanks everybody for being there for me (`till the end, chestie care m-a surprins extrem de tare). Thanks Paul pentru Baudelaire, thanks Narcis pentru "Oltenia, eterna Terra Nova", thanks to all my friends pentru cadoul pe care stiati ca mi-l doresc extrem de tare and for the white roses and for the horns-on-a-necklace (da, pana si pentru asta). It was the best birthday party ever.
Iar toata chestia asta m-a pus pe ganduri serios. Ok, so maybe I`m not all I could be yet, maybe I`m still waiting for that significant other, maybe I don`t have the kind of money I`d wish, maybe I`m not living in New York City (yet :D), but there wouldn`t be any of that daca n-ati fi voi. All of you. You people who made me up everything I am in these 22 years.
Ok, enough already, it`s getting too cheesy. Pana una, alta, o sa updatez postu asta si cu o poza, atunci cand o sa le primesc (se aude acolo, la balcon ? :P). Meanwhile, you people hang on tight and... "show me the way to the next whiskey bar..."
Labels: the_one_and_only, together
Sunday 1 June 2008
Tombstone
Empty. Hollow. A figure without meaning, a life without a purpose. Living every day just like the one before that and the one before and... No expectations. No hopes, no dreams, no future. No use.
Giving up. Snoozing. All day long.
"Your body is my body, I won`t tell anybody".
Take me up, show me the clouds, make me smile, make me feel like I belong.. then throw me back down. Be cruel, be violent, make sure I`m all shattered to pieces and there`s nothing left but sorrow.
Close your eyes, it`s all a dream. Make it go away, take some pills, there`s still some vodka left...
Drink yourself to oblivion, it`s gonna make it better. Isn`t it ? Not like anyone cares. The one good thing about being alone is that you don`t have to think of pathetic excuses. But it still hurts so...
Physical pain. A damaged person, both outside and in. At least you know that it`s gonna end, one way or another, sometime soon. You`ll be, finally, set free.
Giving up. Snoozing. All day long.
"Your body is my body, I won`t tell anybody".
Take me up, show me the clouds, make me smile, make me feel like I belong.. then throw me back down. Be cruel, be violent, make sure I`m all shattered to pieces and there`s nothing left but sorrow.
Close your eyes, it`s all a dream. Make it go away, take some pills, there`s still some vodka left...
Drink yourself to oblivion, it`s gonna make it better. Isn`t it ? Not like anyone cares. The one good thing about being alone is that you don`t have to think of pathetic excuses. But it still hurts so...
Physical pain. A damaged person, both outside and in. At least you know that it`s gonna end, one way or another, sometime soon. You`ll be, finally, set free.
Labels: issues
Thursday 3 April 2008
How ya` doin` ?
Cum mintea mea cea creata nu poate sta nici 2 zile fara sa croseteze vreun plan maret (si nu de cucerire a lumii, n-am ce face cu voi toti pe capu` meu :P), in ultimul timp si-a facut loc o noua obsesie in capsorul meu mic si rosu.
I *heart* New York. Da, ca pe tricourile alea de turist. I *big, big, puppy-eyed heart* New York. Ma fascineaza orasul asta. Si daca ar fi sa aleg un singur loc de pe glob unde sa merg, nici n-as clipi. Pentru ca le are pe toate.
Pentru Empire State Building si Lady Liberty si Brooklyn Bridge. Pentru Fifth Avenue si Gucci si Prada si Tiffany`s si pentru stilul pe care il afiseaza. Pentru Rockefeller Center si bradul lor de Craciun, pentru New York Yankees si pentru Metropolitan Museum. Pentru Times Square si LCD-uri imense, pentru Broadway, pentru Grand Central Station si aglomeratia permanenta de acolo. Pentru ca in Bronx s-a nascut hip-hop-ul, pentru Harlem si jazz si Cotton Club. Pentru ca de pe feribotul catre Staten Island poti sa vezi Statuia Libertatii si "the Manhattan skyline". Pentru Gaslight District si Coney Island si Brighton Beach. `Cause it`s "the city that never sleeps". `Cause you can run in Central Park in the morning, go for coffee in Soho or Greenwich Village in the afternoon and party all night long in the the stylish Manhattan clubs. `Cause you can "hitch a ride to Rockaway beach" or go for a bite to eat in Chinatown.
New york-ul e un oras al contrastelor, de la arhitectura eleganta si moderna a cladirilor din "the city" pana la blocurile darapanate din Bronx si Queens, de la "Sex and the City" si Manolo Blahnik pana la bandele de cartier si shoot-outs si mafia pe seama careia s-au spus atatea povesti. E un experiment social uluitor, cu peste 180 de nationalitati diferite care traiesc acolo, probabil cel mai cosmopolit oras al lumii, dar care, cu toate diferentele sociale, etnice si economice, a reusit sa devina unul din cele mai importante centre in nenumarate domenii.
Oh, I almost forgot. Last but not least, the new-yorker. The typical citizen, who`s proud and thinks his home-town is the center of the Universe, who speaks with that particular accent, who`s rough and has street-smarts and knows only what`s good for him. That`s the kind of person I wanna meet: simple, straight and witty.
Destule motive... ca sa-mi planific serios vacanta de vara. Daca nu asta, atunci cealalta cu siguranta. Ah, don`t ask about getting there, mortals, it`s not that hard, daca ai vointa si un pic de curaj. And this is one dream I`m not giving up on.
I *heart* New York. Da, ca pe tricourile alea de turist. I *big, big, puppy-eyed heart* New York. Ma fascineaza orasul asta. Si daca ar fi sa aleg un singur loc de pe glob unde sa merg, nici n-as clipi. Pentru ca le are pe toate.
Pentru Empire State Building si Lady Liberty si Brooklyn Bridge. Pentru Fifth Avenue si Gucci si Prada si Tiffany`s si pentru stilul pe care il afiseaza. Pentru Rockefeller Center si bradul lor de Craciun, pentru New York Yankees si pentru Metropolitan Museum. Pentru Times Square si LCD-uri imense, pentru Broadway, pentru Grand Central Station si aglomeratia permanenta de acolo. Pentru ca in Bronx s-a nascut hip-hop-ul, pentru Harlem si jazz si Cotton Club. Pentru ca de pe feribotul catre Staten Island poti sa vezi Statuia Libertatii si "the Manhattan skyline". Pentru Gaslight District si Coney Island si Brighton Beach. `Cause it`s "the city that never sleeps". `Cause you can run in Central Park in the morning, go for coffee in Soho or Greenwich Village in the afternoon and party all night long in the the stylish Manhattan clubs. `Cause you can "hitch a ride to Rockaway beach" or go for a bite to eat in Chinatown.
New york-ul e un oras al contrastelor, de la arhitectura eleganta si moderna a cladirilor din "the city" pana la blocurile darapanate din Bronx si Queens, de la "Sex and the City" si Manolo Blahnik pana la bandele de cartier si shoot-outs si mafia pe seama careia s-au spus atatea povesti. E un experiment social uluitor, cu peste 180 de nationalitati diferite care traiesc acolo, probabil cel mai cosmopolit oras al lumii, dar care, cu toate diferentele sociale, etnice si economice, a reusit sa devina unul din cele mai importante centre in nenumarate domenii.
Oh, I almost forgot. Last but not least, the new-yorker. The typical citizen, who`s proud and thinks his home-town is the center of the Universe, who speaks with that particular accent, who`s rough and has street-smarts and knows only what`s good for him. That`s the kind of person I wanna meet: simple, straight and witty.
Destule motive... ca sa-mi planific serios vacanta de vara. Daca nu asta, atunci cealalta cu siguranta. Ah, don`t ask about getting there, mortals, it`s not that hard, daca ai vointa si un pic de curaj. And this is one dream I`m not giving up on.