Erau stelute in genele ei...
Saturday, 24 November 2007
Ajuta-i din putinul tau !
Ca tot vin sarbatorile de iarna si e cazul sa fim toti un pic mai deschisi la problemele celorlalti si mai putin egoisti, intiativa de care am auzit acum cateva zile a picat numai bine.
"Ajuta-i din putinul tau!" e o campanie organizata de OSPPEC si are in plan strangerea de haine, jucarii, orice lucru cat de mic care ar putea aduce un zambet pe fata unui copil sarman de Mos Nicolae. Pentru mai multe detalii, click aici sau pe imagine ca s-o mariti.
Asa ca, daca aveti cu ce ajuta, eu va sfatuiesc sa va aduceti aminte ca suntem totusi oameni si ca nu e nimic mai frumos decat bucuria din ochii unui copil atunci cand primeste un cadou.
Monday, 19 November 2007
Torturous analytical thoughts
Inca ma intreb uneori daca am vreo (reala) problema psihica si daca, in cazul in care chiar exista, e mai bine cu ea sau fara. Sau nu doar mie mi se intampla sa ma gandesc la lucruri total aiurea, fara nici o legatura cu situatia /momentul respectiv(a) ?
Acum vreo doua zile, eu cu niste prieteni, la o runda de cumparaturi prin Metro. Holiday time, deci Metro (sau orice alt hypermarket de-asta, ca deh.. de ce n-ar fi toate la fel ?) e stuffed cu globuri, globulete, brazi artificiali, oferte de cadouri si cozonaci imensi. Intr-un cuvant pute de atata holiday spirit. Acum... nu ca nu mi-ar placea Craciunul. Inca ma bucur ca un copil cretin cand vad brazi si luminite si mosi si alte alea, doar ca imi aduc aminte instant ca nu mai sunt totusi copil. Si ca nu pot sa concep nimic mai deprimant decat un Craciun petrecut singura (cum cel mai probabil se va intampla), iar asta nu va face decat sa-mi dezechilibreze si mai rau starea psihica (care intre noi fie vorba, acum atarna de un fir de par in varful unui plop). Eh.. atmosfera "festiva", bla bla, try to fit in, be one with the crowd, poate, poate trece. Pe moment crezusem ca mi-a trecut.
Nimic mai frumos, undeva intr-un colt al mintii mele imi zambeau niste beri promise cand ajungem acasa, deci sa-i dam bataie. Si ma urc in masina (deocamdata in spate, but not for long >:)). Si cum se facea ca mergeam noi linistiti spre the holy beer, pe mine ma pocneste o idee fabuloasa. Stateam cu capul pe stalpul - cred ca asa ii zice - de la usa si ma trazneste: "ce-as simti in exact secunda in care capul mi-ar fi strivit de fiarele astea, in caz de.. Heaven forbid ?" Ce mi-ar trece prin minte, mi-ar fi frica, ar fi cineva de care sa-mi para atat de rau ca-l las in urma incat sa am timp sa ma gandesc la el/ea, si toate astea intr-o secunda ? M-ar durea ? Mi-ar trece toata viata prin cap, si daca s-ar intampla asta, as regreta ca am facut sau nu ceva ? Stiu, stiu, intrebari existentiale fara sens, dar m-a lovit un feeling atat de puternic incat parea cel mai bun pretext de self-observation. Si inca mi se mai pare intr-o oarecare masura, doar ca mi-am raspuns la unele din intrebarile alea. Cred ca m-as simti extraordinar de eliberata. Free spirit, si la propriu si la figurat, no more worries, no more issues. Frica nu cred ca mi-ar fi. N-as avea de ce, it can`t get worse than this. Regretele... poate chestiile pe care nu le-am facut si nu le-am zis inca. Oamenii pe care nu i-am cunoscut, desi as fi vrut. Dar nimic din ceea ce chiar am facut, nici un gest, nici un sentiment, nimic din ce a fost din proprie initiativa. Astfel de regrete sunt useless si sunt constienta de asta inca de pe acum. Iar acel cineva... heh, as regreta ca nu l-am cunoscut inca :P (nah, de asta nu sunt chiar atat de sigura).
Ok, sa clarificam niste chestii. I`m not suicidal, parca am mai zis pe undeva ca tin prea mult la mine ca sa las sa mi se intample ceva rau. Chestia asta tine loc de un fel de exercitiu de auto-cunoastere, fear-control, introspection, stuff like these. And it really helped. M-am simtit mult mai bine cu mine dupa ce mi-am dat seama de lucrurile de mai sus, mai ales ca aveam un very low self-esteem din seara precedenta ("prietenii" stiu de ce). Acum.. nu zice nimeni ca nu e cel putin ciudat ca tocmai gandurile despre moarte brusca si violenta sa ma faca sa ma simt mai bine, dar... try to look at it from a different point of view.
Nu, nu stiu inca de ce m-am gandit tocmai atunci la asa ceva, o fi fost de vina the whole Xmas thing, or fi fost chestiile alea care s-au rupt undeva in sufletul meu in seara de dinainte, oi fi eu pur si simplu cu niste chestii lipsa prin cap, dar tot mi se pare one of the most interesting things to think about.
P.s.: Faptul ca m-am gandit la un accident de masina n-are nici o legatura cu my old fear of cars, peste aia am trecut deja de ceva vreme. Doar ca parea mai "palpitant" decat sa imi inchipui cum ar fi sa-mi cada o caramida in cap.
P.s. 2: Don`t overreact cu interpretari. Ce vreau sa spun e exact ce scrie aici.
Acum vreo doua zile, eu cu niste prieteni, la o runda de cumparaturi prin Metro. Holiday time, deci Metro (sau orice alt hypermarket de-asta, ca deh.. de ce n-ar fi toate la fel ?) e stuffed cu globuri, globulete, brazi artificiali, oferte de cadouri si cozonaci imensi. Intr-un cuvant pute de atata holiday spirit. Acum... nu ca nu mi-ar placea Craciunul. Inca ma bucur ca un copil cretin cand vad brazi si luminite si mosi si alte alea, doar ca imi aduc aminte instant ca nu mai sunt totusi copil. Si ca nu pot sa concep nimic mai deprimant decat un Craciun petrecut singura (cum cel mai probabil se va intampla), iar asta nu va face decat sa-mi dezechilibreze si mai rau starea psihica (care intre noi fie vorba, acum atarna de un fir de par in varful unui plop). Eh.. atmosfera "festiva", bla bla, try to fit in, be one with the crowd, poate, poate trece. Pe moment crezusem ca mi-a trecut.
Nimic mai frumos, undeva intr-un colt al mintii mele imi zambeau niste beri promise cand ajungem acasa, deci sa-i dam bataie. Si ma urc in masina (deocamdata in spate, but not for long >:)). Si cum se facea ca mergeam noi linistiti spre the holy beer, pe mine ma pocneste o idee fabuloasa. Stateam cu capul pe stalpul - cred ca asa ii zice - de la usa si ma trazneste: "ce-as simti in exact secunda in care capul mi-ar fi strivit de fiarele astea, in caz de.. Heaven forbid ?" Ce mi-ar trece prin minte, mi-ar fi frica, ar fi cineva de care sa-mi para atat de rau ca-l las in urma incat sa am timp sa ma gandesc la el/ea, si toate astea intr-o secunda ? M-ar durea ? Mi-ar trece toata viata prin cap, si daca s-ar intampla asta, as regreta ca am facut sau nu ceva ? Stiu, stiu, intrebari existentiale fara sens, dar m-a lovit un feeling atat de puternic incat parea cel mai bun pretext de self-observation. Si inca mi se mai pare intr-o oarecare masura, doar ca mi-am raspuns la unele din intrebarile alea. Cred ca m-as simti extraordinar de eliberata. Free spirit, si la propriu si la figurat, no more worries, no more issues. Frica nu cred ca mi-ar fi. N-as avea de ce, it can`t get worse than this. Regretele... poate chestiile pe care nu le-am facut si nu le-am zis inca. Oamenii pe care nu i-am cunoscut, desi as fi vrut. Dar nimic din ceea ce chiar am facut, nici un gest, nici un sentiment, nimic din ce a fost din proprie initiativa. Astfel de regrete sunt useless si sunt constienta de asta inca de pe acum. Iar acel cineva... heh, as regreta ca nu l-am cunoscut inca :P (nah, de asta nu sunt chiar atat de sigura).
Ok, sa clarificam niste chestii. I`m not suicidal, parca am mai zis pe undeva ca tin prea mult la mine ca sa las sa mi se intample ceva rau. Chestia asta tine loc de un fel de exercitiu de auto-cunoastere, fear-control, introspection, stuff like these. And it really helped. M-am simtit mult mai bine cu mine dupa ce mi-am dat seama de lucrurile de mai sus, mai ales ca aveam un very low self-esteem din seara precedenta ("prietenii" stiu de ce). Acum.. nu zice nimeni ca nu e cel putin ciudat ca tocmai gandurile despre moarte brusca si violenta sa ma faca sa ma simt mai bine, dar... try to look at it from a different point of view.
Nu, nu stiu inca de ce m-am gandit tocmai atunci la asa ceva, o fi fost de vina the whole Xmas thing, or fi fost chestiile alea care s-au rupt undeva in sufletul meu in seara de dinainte, oi fi eu pur si simplu cu niste chestii lipsa prin cap, dar tot mi se pare one of the most interesting things to think about.
P.s.: Faptul ca m-am gandit la un accident de masina n-are nici o legatura cu my old fear of cars, peste aia am trecut deja de ceva vreme. Doar ca parea mai "palpitant" decat sa imi inchipui cum ar fi sa-mi cada o caramida in cap.
P.s. 2: Don`t overreact cu interpretari. Ce vreau sa spun e exact ce scrie aici.
Labels: issues, the_one_and_only
Monday, 12 November 2007
Noile haine ale imparatului
Am schimbat template-ul. Ca asa ma apuca pe mine, uneori, pofta de schimbari si incep cu ce-i mai simplu. Asa ca m-am pus pe cautat, am schimbat niste mici chestii (cunostintele mele - vagi - de html din anul I de facultate proved to be useful.. finally) si a iesit.. ce se vede. Astept comentarii, critici (in ultima vreme observ ca toata lumea are ceva cu criticatul, primirea lui and so on, da` asta e alta poveste), ce mai vreti voi. Feed-back sa fie. Si daca nu e, inseamna ca, once more, I was right. I do hold the power of ultimate knowledge :P
Friday, 9 November 2007
Cruda realitate
Am fost acum doua zile la un show de stand-up comedy. Poate aia privilegiati dintre voi (read: care stau in Bucuresti) nu vad mare lucru in asta, dar cum la noi in sat se intampla lucruri din astea mai deloc spre niciodata, a fost o noutate si evident nu ma pot abtine s-o impartasesc. Au fost baietii de la DeKo (stiti voi, "ala cu pula mea") si, desi am ras aproape isteric atunci cand am vazut filmuletzele pe net, nu ma asteptam chiar sa am dureri de burta dupa aia. O ora jumatate sau cat o fi durat, mi-am muncit teribil muschii fetei si la un moment dat am ramas fara aer. Ce mai, sunt tari. Si din cate am vazut eu, n-a fost numai parerea mea. Bine, o fi si din cauza ca romanu` se hlizeste instant cand aude cuvinte obscene (n-am inteles niciodata treaba asta), dar sala aia plina care nu se mai oprea din aplauze o insemna ceva. Chiar aveam nevoie de spectacole de genu` asta, eu una ca sa nu uit cum e sa razi cu pofta si oamenii din Craiova in general ca sa vada ca exista si altfel de distractie decat urcatu` pe masa si bautu` pana dimineata.
Chestie care imi aduce aminte de urmatorul punct de pe dezordinea de zi. Dupa portia sanatoasa de glume si alea alea, vine un prieten cu geniala idee sa mergem intr-o discoteca (? club? ce mama dracu era aia ?). "Hai ba, ca e seara studenteasca de la facultatea mea, cunosc eu oameni pe acolo si e misto". Hai, cum nu, ca doar trebuie incununata seara cu o bere. Cat de rau putea sa fie ? Uof. Extrem de. Nu sunt eu genu` de om care sa umble numai prin discoteci, dar nici in casa n-am stat. Adica, aveam o vaga idee despre cum ar trebui sa arate, care mi-a fost contrazisa total in momentu in care am intrat. Pe langa faptul ca locul arata ingrijorator de banal (canapele de piele, masute joase, pereti verzi - wtf?! - si cam atat), oamenii cu care era populat faceau toti banii. In sensul ca i-as fi platit ca sa nu mai fie atat de penibili. Don`t get me wrong, nu-i cunosc, n-am nimic cu ei, eu comentez .. aparentele. Care erau jalnice. Is it just me sau bluzele alea in doua culori pe care scrie Versace sunt de prin 1900 toamna (asta daca au fost vreodata la moda) ? Si fluierele... my God, fluierele. Cand voi intelege care-i faza cu fluieratul excesiv in timpul unei melodii numai ca s-o acoperi si sa nu se mai inteleaga nimic, o sa mi se deschida o noua perspectiva asupra vietii.
E clar, I`m too old for this shit. Si daca asa se distreaza 'studentii' mai nou, ar trebui sa-mi cumpar niste lana si doua andrele. Ca nimic din ce fac eu nu bate cu ideile astea despre viata ale tineretului din ziua de azi :P
Chestie care imi aduce aminte de urmatorul punct de pe dezordinea de zi. Dupa portia sanatoasa de glume si alea alea, vine un prieten cu geniala idee sa mergem intr-o discoteca (? club? ce mama dracu era aia ?). "Hai ba, ca e seara studenteasca de la facultatea mea, cunosc eu oameni pe acolo si e misto". Hai, cum nu, ca doar trebuie incununata seara cu o bere. Cat de rau putea sa fie ? Uof. Extrem de. Nu sunt eu genu` de om care sa umble numai prin discoteci, dar nici in casa n-am stat. Adica, aveam o vaga idee despre cum ar trebui sa arate, care mi-a fost contrazisa total in momentu in care am intrat. Pe langa faptul ca locul arata ingrijorator de banal (canapele de piele, masute joase, pereti verzi - wtf?! - si cam atat), oamenii cu care era populat faceau toti banii. In sensul ca i-as fi platit ca sa nu mai fie atat de penibili. Don`t get me wrong, nu-i cunosc, n-am nimic cu ei, eu comentez .. aparentele. Care erau jalnice. Is it just me sau bluzele alea in doua culori pe care scrie Versace sunt de prin 1900 toamna (asta daca au fost vreodata la moda) ? Si fluierele... my God, fluierele. Cand voi intelege care-i faza cu fluieratul excesiv in timpul unei melodii numai ca s-o acoperi si sa nu se mai inteleaga nimic, o sa mi se deschida o noua perspectiva asupra vietii.
E clar, I`m too old for this shit. Si daca asa se distreaza 'studentii' mai nou, ar trebui sa-mi cumpar niste lana si doua andrele. Ca nimic din ce fac eu nu bate cu ideile astea despre viata ale tineretului din ziua de azi :P
Labels: issues
Monday, 5 November 2007
Cereal killer
Buuuun. Dupa psihoza din entry-u trecut, din care probabil n-a inteles nimeni nimic (nici nu trebuia, era mai mult ca sa-mi calmez eu ego-ul lezat la maxim), mi-am revenit. Si s-a si rezolvat oarecum situatia, ceea ce imi confirma teoria cu "femeile si isteria fara sens go together like a horse and carriage". Bine ca mie imi trece repede :P
Anyway, nu asta era subiectul de azi. Azi avem din seria: "Doar pentru ca-s femeie si inca invat sa conduc, nu inseamna ca nu pot sa ma dau jos la tine sa-ti trantesc o ranga in cap".
Potential victim no.1: taximetristii. Toti, pana la ultimul. Nu e nevoie sa mentionez ca la noi in comuna Craiova se circula dupa legea junglei (impusa tot de taximetristi, de unde analogia mea ciudata ca ar fi one step closer de maimute decat noi, astialalti), iar de cat ii duce capu` in rest iar nu e nevoie sa amintesc, ca doar am tot vazut la tv lately ce le poate pielea. Dar atunci cand avem first degree encounter in trafic si nu sunt eu aia care nu respecta regulile si tot eu sunt claxonata si injurata, eh.. se schimba treaba si avem razboi. Nu credeam ca o sa ajung sa injur la volan, dar uneori nu ma pot abtine cand intoarce cate un destept cu 5 m in fata mea sau ma depaseste pe unde nici nu ma gandeam ca se poate sau ma claxoneaza la semafor ca disperatu` desi eu am dreptate, nu el. Argh !
Potential victim no.2: Veveritele cu masini de 30k de E, care si-au cumparat carnetu` de la librarie. Nu sunt sigura ca si daca ar vrea ar putea sa invete macar semnele alea pe care scrie maaaare STOP, dar sunt convinsa ca n-au vazut mai mult de 3 pagini din cartea aia de legislatie. Sau le-or fi vazut, da` probabil se intampla ca si cu telefoanele cand raman fara memorie, se sterg automat cand apare noua colectie Leonardo sau tre` sa invete drumu spre noul mall. Deh, ce ti-e si cu limitele astea... Have to give them credit though: macar astea se uita in retrovizoare de 3 ori mai des ca altii, asa ca esti mai in siguranta in spatele lor (interpretabila afirmatie, este ? :P). Ce mai conteaza daca isi mai aranjeaza o suvita sau se mai spoiesc cu un pic de ruj ? Intentia conteaza, nu ?
And the winner, with the most chances to become pavement poster is: pietonii. Nu toti, normal, doar aia care-s gaini si te vad ca vii si tot sar in fata masinii. Si am o vaga impresie ca asa sunt majoritatea. Un factor de stres in plus, pe langa categoriile de mai sus. Si aici imi mai scapa uneori cate un "Ba, ti-a cumparat ma-ta strada ?" sau "Mamaie, te cauta moartea pe acasa si tu-mi incurci mie viata", dar asta numai dupa ce franez brusc, ma sperii, opresc motoru`si blochez o intreaga intersectie. Funny, you say. Kill them all, I say. Ca sa nu mai vorbesc de inconstientii care trec pe unde / cand nu trebuie pe ploaie. Dar la astia macar pot sa ma gandesc cu un ranjet sadic pe fata "Las` ca poate ai noroc si vine un taximetrist turbat pe banda ailalta. Bowling alley :D"
Cam astea sa fie.. Bine, sunt convinsa ca or sa apara si altii, ca astia-s ca virusurile, apare cate unu in fiecare zi. Asa ca sa curga frustrarea si injuraturile :P
Anyway, nu asta era subiectul de azi. Azi avem din seria: "Doar pentru ca-s femeie si inca invat sa conduc, nu inseamna ca nu pot sa ma dau jos la tine sa-ti trantesc o ranga in cap".
Potential victim no.1: taximetristii. Toti, pana la ultimul. Nu e nevoie sa mentionez ca la noi in comuna Craiova se circula dupa legea junglei (impusa tot de taximetristi, de unde analogia mea ciudata ca ar fi one step closer de maimute decat noi, astialalti), iar de cat ii duce capu` in rest iar nu e nevoie sa amintesc, ca doar am tot vazut la tv lately ce le poate pielea. Dar atunci cand avem first degree encounter in trafic si nu sunt eu aia care nu respecta regulile si tot eu sunt claxonata si injurata, eh.. se schimba treaba si avem razboi. Nu credeam ca o sa ajung sa injur la volan, dar uneori nu ma pot abtine cand intoarce cate un destept cu 5 m in fata mea sau ma depaseste pe unde nici nu ma gandeam ca se poate sau ma claxoneaza la semafor ca disperatu` desi eu am dreptate, nu el. Argh !
Potential victim no.2: Veveritele cu masini de 30k de E, care si-au cumparat carnetu` de la librarie. Nu sunt sigura ca si daca ar vrea ar putea sa invete macar semnele alea pe care scrie maaaare STOP, dar sunt convinsa ca n-au vazut mai mult de 3 pagini din cartea aia de legislatie. Sau le-or fi vazut, da` probabil se intampla ca si cu telefoanele cand raman fara memorie, se sterg automat cand apare noua colectie Leonardo sau tre` sa invete drumu spre noul mall. Deh, ce ti-e si cu limitele astea... Have to give them credit though: macar astea se uita in retrovizoare de 3 ori mai des ca altii, asa ca esti mai in siguranta in spatele lor (interpretabila afirmatie, este ? :P). Ce mai conteaza daca isi mai aranjeaza o suvita sau se mai spoiesc cu un pic de ruj ? Intentia conteaza, nu ?
And the winner, with the most chances to become pavement poster is: pietonii. Nu toti, normal, doar aia care-s gaini si te vad ca vii si tot sar in fata masinii. Si am o vaga impresie ca asa sunt majoritatea. Un factor de stres in plus, pe langa categoriile de mai sus. Si aici imi mai scapa uneori cate un "Ba, ti-a cumparat ma-ta strada ?" sau "Mamaie, te cauta moartea pe acasa si tu-mi incurci mie viata", dar asta numai dupa ce franez brusc, ma sperii, opresc motoru`si blochez o intreaga intersectie. Funny, you say. Kill them all, I say. Ca sa nu mai vorbesc de inconstientii care trec pe unde / cand nu trebuie pe ploaie. Dar la astia macar pot sa ma gandesc cu un ranjet sadic pe fata "Las` ca poate ai noroc si vine un taximetrist turbat pe banda ailalta. Bowling alley :D"
Cam astea sa fie.. Bine, sunt convinsa ca or sa apara si altii, ca astia-s ca virusurile, apare cate unu in fiecare zi. Asa ca sa curga frustrarea si injuraturile :P
Labels: fun_for_everyone, lost_in_traffic
Sunday, 4 November 2007
Manifest
Where the heck did we lose sincerity ? Cineva pe aici e foarte revoltata de cum evolueaza conversatiile / relatiile.
Adica: "Bai, eu chiar vreau sa vorbesc cu tine ca mi se pare ca esti simpatic, si nu-mi pasa de unde te-am pescuit / agatzat / whatever". Reactie: "Ce-o vrea sa spuna ? Ori face misto de mine, ori e ataaaaaat de disperata. Oricum n-o iau in serios. Daca pot sa i-o pun bine, daca nu, mai are balta peste". Da, evident, de ce as vorbi serios ? Spun si eu chestii ca sa ma aflu-n treaba. Ca si cum eu n-as sti ca tu o sa ai exact reactia aia si totusi o spun, pentru ca uneori in naivitatea mea cred ca mai exista oameni care sunt in stare sa priceapa ce vreau eu sa spun. Si sa nu interpreteze atunci cand nu e cazul. Silly me.
Adica: "Bai, eu chiar vreau sa vorbesc cu tine ca mi se pare ca esti simpatic, si nu-mi pasa de unde te-am pescuit / agatzat / whatever". Reactie: "Ce-o vrea sa spuna ? Ori face misto de mine, ori e ataaaaaat de disperata. Oricum n-o iau in serios. Daca pot sa i-o pun bine, daca nu, mai are balta peste". Da, evident, de ce as vorbi serios ? Spun si eu chestii ca sa ma aflu-n treaba. Ca si cum eu n-as sti ca tu o sa ai exact reactia aia si totusi o spun, pentru ca uneori in naivitatea mea cred ca mai exista oameni care sunt in stare sa priceapa ce vreau eu sa spun. Si sa nu interpreteze atunci cand nu e cazul. Silly me.
Labels: issues, the_one_and_only
Thursday, 1 November 2007
Trezirea, ba !
O discutie purtata la niste (ca de obicei, cine mai stie cate au fost) beri acum cateva zile mi-a provocat un intens spirit de contra si o pofta imensa de dezbateri interminabile pe tema: "poti sa asculti genuri diferite de muzica sau ramai fidea ?". Asta pentru ca interlocutorii mei de atunci o tineau sus si tare ca nu poti sa asculti rock (oldies rock, sa ne intelegem) si sa-ti placa si "mizeriile" (parca asta a fost exprimarea) de muzici "comerciale" de acum.
Si acum sa detaliem. "Blasfemie ! Sacrilegiu! Iti plac Rihanna si David Guetta si Shakira ? OMG !". Moment in care mie mi-a sarit tandara. Pai bine, kiddies, lemme explain ya something: pe langa tonele de Metallica, Scorpions, Led Zeppelin and so on pe care le am in playlist, mai au loc si cateva "succese" de-astea de moment care mie imi ating coarda sensibila. Si pe care le ascult obsesiv spre patologic pana ma satur. Si trecem la urmatoarele si tot asa. Evident, muzica "de suflet", aia pe care am crescut bla bla (si aici nu intra doar rockul), ramane pusa bine acolo, intotdeauna o s-o ascult cu placere, chiar daca pentru a tz oara. Get the difference, smart pants ? Chiar daca voi ati ramas pe ideea "eu ascult rock, sunt rau", nu inseamna ca trebuie sa purtati ochelari de cal doar ca sa fiti "impotriva sistemului". Doar pentru ca o melodie e non-stop la radio si e ascultata si de.. persoane cu gusturi muzicale indoielnice, printre altele, that doesn`t make it crap. Si daca o persoana cu o cultura muzicala destul de... vasta (pe care o egaleaza numai modestia persoanei in cauza :P) asculta astfel de melodii, inseamna ca n-or fi atat de proaste cum le cred unii.
Si tot legat de asta - in caz ca nu s-a prins nimeni, acum imi revars nervii din seara cu pricina, in care n-am avut ocazia sa ma fac auzita cum trebuie :P - ce mama dracului de replica
e aia "n-au cum sa-ti placa aia, ca nu transmit nici un mesaj" ? Poate mie imi plac primele trei note din melodia x, sau poate al doilea vers din refren ca rimeaza cu ultimu (evident, aici exagerez un pic) sau, de cele mai multe ori, mi se transmite ca ar trebui sa-i dau una aluia care imi tranteste replica de mai sus. Ete fleosk !
Si tot n-am terminat teoria, da` mai multe discutam noi live (cu conditia sa scap nebatuta de acolo :P).
*Disclaimer: the owner of this blog fully respects and understands the very different tastes in music, but can`t help herself when her own (very well developed) musical preferences come in debate*
Si acum sa detaliem. "Blasfemie ! Sacrilegiu! Iti plac Rihanna si David Guetta si Shakira ? OMG !". Moment in care mie mi-a sarit tandara. Pai bine, kiddies, lemme explain ya something: pe langa tonele de Metallica, Scorpions, Led Zeppelin and so on pe care le am in playlist, mai au loc si cateva "succese" de-astea de moment care mie imi ating coarda sensibila. Si pe care le ascult obsesiv spre patologic pana ma satur. Si trecem la urmatoarele si tot asa. Evident, muzica "de suflet", aia pe care am crescut bla bla (si aici nu intra doar rockul), ramane pusa bine acolo, intotdeauna o s-o ascult cu placere, chiar daca pentru a tz oara. Get the difference, smart pants ? Chiar daca voi ati ramas pe ideea "eu ascult rock, sunt rau", nu inseamna ca trebuie sa purtati ochelari de cal doar ca sa fiti "impotriva sistemului". Doar pentru ca o melodie e non-stop la radio si e ascultata si de.. persoane cu gusturi muzicale indoielnice, printre altele, that doesn`t make it crap. Si daca o persoana cu o cultura muzicala destul de... vasta (pe care o egaleaza numai modestia persoanei in cauza :P) asculta astfel de melodii, inseamna ca n-or fi atat de proaste cum le cred unii.
Si tot legat de asta - in caz ca nu s-a prins nimeni, acum imi revars nervii din seara cu pricina, in care n-am avut ocazia sa ma fac auzita cum trebuie :P - ce mama dracului de replica
e aia "n-au cum sa-ti placa aia, ca nu transmit nici un mesaj" ? Poate mie imi plac primele trei note din melodia x, sau poate al doilea vers din refren ca rimeaza cu ultimu (evident, aici exagerez un pic) sau, de cele mai multe ori, mi se transmite ca ar trebui sa-i dau una aluia care imi tranteste replica de mai sus. Ete fleosk !
Si tot n-am terminat teoria, da` mai multe discutam noi live (cu conditia sa scap nebatuta de acolo :P).
*Disclaimer: the owner of this blog fully respects and understands the very different tastes in music, but can`t help herself when her own (very well developed) musical preferences come in debate*
Labels: musix, the_one_and_only