Erau stelute in genele ei...

*moment de refulare* AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAH ! GODDAMN KIDS, NU VA MAI SUPORT, I HOPE YOU GET HIT BY THE NEXT LIGHTNING AND DIE IN PAIN ! *ok, feeling better now*
Bun, now let`s explain. I like kids. I love kids, I hope to have my own someday. What I don`t like sunt monstruletii aia mici pe care ii dau parintii afara din casa ca nici ei nu-i mai suporta si ii lasa o zi intreaga "sa se joace si ei, ca-s mici" si-mi mananca mie nervii / somnu` / auzu` etc etc etc. Lady, teach your little Chucky ca o fi el copil si o avea voie mai multe, da` nu e pe tarlaua ta de la tara sa urle ca disperatu`.
Let`s see. Cazu` nr.1. Azi-dimineata. Eu trezit la 6, mers jumate de oras, frecat menta de-ampixulea o ora in soare, intors acasa, mare nevoie de somn, in pana mea ! Ma culc la 8 jumate. La 9 am impresia ca pica o bomba atomica sub geamu` meu. Voce suava de copil "Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !". Fmm de puradel, cu muma-ta care te-a scos din cusca, dumnezei, prescuri si alte alea. Ma ridic cu greu din pat, observ ca geamu e deschis si mai mult, puradelu cu ma-sa cu tot sub geam. "Cucoana, tine-ti bestia ca daca-l mai aud o data ies la ei si ii infig un par in fund pana tace" (bine, n-am zis asta, da mi-as fi dorit.. cu atata ardoare *sigh*).
"Vai, Ancutza, te-am deranjat ? E si el mic, are multa energie, stii..."
Nu femeie, ador sa ma trezesc dimineata cu privighetoarea de fiu-tau sub geam. Constant. Si daca l-ar duce capu` mai mult decat sa urle dupa ma-sa cand e fix langa el, si-ar consuma energia facand inot sau jucandu-se cu ailalti puradei ca el pe terenu` de joaca amenajat pentru ei sau eu stiu ce alte alea. Dar nu, mai bine sta sub geam si ma exaspereaza pe mine. In fine.. mi-era prea somn, asa ca am trantit geamu` si-am lasat-o cu o privire de vitel la.. stiti voi ce. Cu odrasla ei cu tot.
Cazu` nr. 2. Acu` o juma de ora. Constat ca nu e unu` singur. Sunt o armata. O gramada de Chuckie-like-creatures, care urla fiecare cate altceva, si pe care, culmea, parintii care stau la 4 si ii doare in basca de zgomotu pe care-l fac, nu-i lasa sa plece din fata blocului. Da, eu stau la parter si cu geamu` deschis se aude si cand vorbeste cineva in soapta (si sa stati voi vara cu geamurile inchise). Buuun.. ma gandesc, hai sunt copii, se joaca si ei, mai tipa unu la altu ca na, ata ete, si eu faceam asa (desi noi eram exilati la mama dracu, sa nu cumva sa deranjam somnu de frumusete al babei de la 2 and so on.. ma rog), bla bla. Dar am si eu o limita. Atunci cand la mine explodeaza Metallica in boxe si eu n-aud, we have a problem... Mhrrrm. "Ba, ia dati voi sonoru ala mai incet, ca nu v-au cumparat parintii camp sa urlati pe el". "Ahahahaaa, ia uite, se ia de noi. Daca nu-ti convine, muta-te". M-am blocat pt 30 de sec. Copii de 5 ani. "A da ?" in gandu` meu... "vedeti voi pe dracu`". Ii amenint cu parintii bla bla, se imprastie ca vrabiile si am si eu o jumatate de ora de liniste. Vad ca acum iar fac scandal. Ba mai si striga ca i-a trimis "maaaaamiii" sa se joace acolo. Asa ca acu ma duc sa trag furtunu` din baie (norocu meu ca bunica-mea e "florareasa" si ii e lene sa care sticle de apa dupa ea asa ca a improvizat un furtun de vreo 10 m pe care-l taraste prin toata casa). N-o fi foarte inteligent din partea mea sa ma pun la mintea lor, dar ma calca pe coada atat de rau incat acum am de ales intre asta sau sa le dau foc. Si asta presupune prea mult efort..
So, in concluzie, ma intreb daca totusi faza pe care am auzit-o acum ceva vreme cu "De la ce varsta poti sa-ti bati copii ?" e chiar atat de iesita din comun...

Labels: the_war_at_home