Erau stelute in genele ei...
Tuesday, 12 January 2010
There and back again... a story by me :)
Si uite asa, fuse olteanca si acolo, si acolo... si nici ea nu mai stie pe unde.
Fuse si "the land of possibilities", si "the american dream" si multe, multe alte chestii care m-au format mai mult ca om decat au facut 22 de ani in rromanica.
Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu 3 luni de facultate care au insemnat mai mult decat 3 ani ? Cu primul zbor cu avionul deasupra curcubeului (literally, over the rainbow, I`m not shitting you), cu primul contact cu USA, cu "JFK Int", cu toata diversitatea care exista acolo, cu prima noapte "in the land of Uncle Sam" in care am dormit literally on the sidewalk... cu ce ?
Sau sa sar direct la.. New York, the concrete jungle where dreams are made of, locul care acum un an mi se parea un vis frumos si pe care am reusit sa-l cunosc, sa-l miros (and not a pretty smell, lemme tell you), sa-l simt cu fiecare... Aaaah, I`m getting in that mood again.
Revenind. The american dream este the american dream. Acolo muncesti ca sa traiesti, no questions asked. I worked my ass off 2 luni si nu-mi pare rau. E greu.. e extrem de greu (va spune fata de bani gata care n-a sters prafu` de 3 ori in viata ei pana sa ajunga acolo), dar merita fiecare minut.
Pana una alta, cu sau fara bani de acasa, am vazut New York-ul. Si asta nu se compara cu nimic. Nimic din ce si-ar putea imagina o fata simpla din lumea a treia vreodata. Filmele nu inseamna nimic. Orasul asta trebuie sa-l simti, sa-l traiesti, orasul asta e o lume intreaga pe care nimeni n-o poate descrie, in cuvinte or otherwise. E un experiment. "Supravietuiesc 3 zile in NY, pot s-o fac oriunde". Nu degeaba spune el Frank "If I can make it there, I`ll make it anywhere". Metroul, Brooklyn, Manhattan la 3 dimineata, o statie de tren din Long Island si mai tarziu, cafeaua de dimineata bauta la ora 7 asteptand trenul pe care-l asteapta 6 milioane de oameni in fiecare dimineata.. There` nothing compared to it. Once in a lifetime.
Fuse si "the land of possibilities", si "the american dream" si multe, multe alte chestii care m-au format mai mult ca om decat au facut 22 de ani in rromanica.
Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu 3 luni de facultate care au insemnat mai mult decat 3 ani ? Cu primul zbor cu avionul deasupra curcubeului (literally, over the rainbow, I`m not shitting you), cu primul contact cu USA, cu "JFK Int", cu toata diversitatea care exista acolo, cu prima noapte "in the land of Uncle Sam" in care am dormit literally on the sidewalk... cu ce ?
Sau sa sar direct la.. New York, the concrete jungle where dreams are made of, locul care acum un an mi se parea un vis frumos si pe care am reusit sa-l cunosc, sa-l miros (and not a pretty smell, lemme tell you), sa-l simt cu fiecare... Aaaah, I`m getting in that mood again.
Revenind. The american dream este the american dream. Acolo muncesti ca sa traiesti, no questions asked. I worked my ass off 2 luni si nu-mi pare rau. E greu.. e extrem de greu (va spune fata de bani gata care n-a sters prafu` de 3 ori in viata ei pana sa ajunga acolo), dar merita fiecare minut.
Pana una alta, cu sau fara bani de acasa, am vazut New York-ul. Si asta nu se compara cu nimic. Nimic din ce si-ar putea imagina o fata simpla din lumea a treia vreodata. Filmele nu inseamna nimic. Orasul asta trebuie sa-l simti, sa-l traiesti, orasul asta e o lume intreaga pe care nimeni n-o poate descrie, in cuvinte or otherwise. E un experiment. "Supravietuiesc 3 zile in NY, pot s-o fac oriunde". Nu degeaba spune el Frank "If I can make it there, I`ll make it anywhere". Metroul, Brooklyn, Manhattan la 3 dimineata, o statie de tren din Long Island si mai tarziu, cafeaua de dimineata bauta la ora 7 asteptand trenul pe care-l asteapta 6 milioane de oameni in fiecare dimineata.. There` nothing compared to it. Once in a lifetime.
