Erau stelute in genele ei...

Sunday, 30 September 2007

Teenage dirtbag. Useless nonsense.

September has ended. Si eu nu m-am trezit deloc, ba din contra. Am inceput sa am senzatia ca traiesc o viata care nu e a mea. Si ce e mai grav, ma complac in situatia asta. E atat de usor sa nu te intereseze de nimeni si de nimic (nici macar de tine), iar eu sunt atat de obosita sa mai incerc altceva incat... numbness. Am auzit o replica intr-un film acum cateva zile .. "Do you have a life, or just an existence ?". Probabil asta mi se intampla si mie de ceva vreme incoace. Dar sunt mult prea self-centered ca sa va mai las un pic de oxigen, asa, de la mine, asa ca o sa continui sa-l consum degeaba. Oh well.. have to go. Ma intorc la tigari dubioase fumate in locuri si mai dubioase, la desene abstracte cu markerul, la locuri care odata imi erau atat de dragi, dar acum nu-mi mai inspira decat tristete si mai ales la cele multe beri care imi tin companie. The dark side of the moon.

Labels: ,

posted by Ankutza at 23:59 0 comments

Thursday, 13 September 2007

Wake me up when september ends

When I was a child I caught a fleeting glimpse,
Out of the corner of my eye.
I turned to look but it was gone.
I cannot put my finger on it now.
The child is grown, the dream is gone.
I have become comfortably numb.
Numb to everything, numb to exams, numb to people, to family, friends, going out, smoking, drinking, driving, getting up in the morning, looking out the window, numb to music, the sun, the mountain. Numb to getting to know people, to movies and to whatever the "casual" life may bring. And most of all numb to you.
But then again, cum zice un prieten ...

Labels: ,

posted by Ankutza at 23:52 0 comments

Friday, 7 September 2007

Dreams are my reality

*Stiu ca am mai scris undeva lucrurile astea, dar inca exprima cel mai bine ce gandesc eu acum. Nu strica niciodata sa-ti aduci aminte.*

"Ma rog. The whole point of today`s post is.. remembering. Azi merg sa-mi amintesc.
Azi ascult Freddy Fender si Emmy Lou Harris si imi amintesc drumurile lungi cu o masina incinsa de soare si mirosind a benzina si cu un casetofon din care se auzea mai mult zgomot decat muzica. Si cu toate astea, era a mea, era muzica mea de suflet, erau momente pe care iubeam si atunci, cu mintea mea aia de copil, si acum, cand incep sa inteleg ca n-am sa le mai am niciodata.
Azi fredonez "From a jack to a king" si "Touch me" si invat din nou sa joc macao pe puncte (btw, that was the real version of the game) si ma plimb pe ulite de mult uitate la tara.
Azi caut cu disperare printre zeci de casete aruncate intr-un sertar "See you later, alligator" si "The teddybear song" si stau noaptea pe balconul unui apartament banal de la etajul 4 al unui bloc la fel de banal, dar care pentru mine a insemnat toata viata, asteptand ore in sir o melodie la radio.
Azi invat din nou sa dansez dansuri pe care n-am sa le mai dansez niciodata cu aceeasi frenezie, azi ma plimb cu barca prin parc si mananc pizza la Coleti (does anyone even remember that ?), azi fac puzzle-uri de 3000 de piese si ma joc Wolfenstein 3D si Supaplex.
Azi inregistrez casete pentru walkman-ul pe care mi l-am dorit mai mult decat orice, azi am din nou 10 ani si sunt mandra cand ma duc la cursurile de dans, pentru ca stiu ca cineva e acolo pe marginea ringului pentru mine si ca oricum, atunci cand dansam noi la o petrecere se opreste toata lumea si ne priveste. Azi ma simt rasfatata si iubita si simt ca apartin unei lumi care mi-e mai draga decat orice si pe care am s-o pierd maine cand am sa ma trezesc.

Azi "Before the next teardrop falls" si "No charge", azi "Blue bayou" si "Wasted days and wasted nights" si "Cold, cold heart".

Azi "To daddy"."

Labels: , ,

posted by Ankutza at 17:23 0 comments

Wednesday, 5 September 2007

Vreme de betie...

Nu stiu cum e la voi, da` la mine ploo. Si ploo, si ploo si iar ploo. Si tot ce ma inconjoara are un aer usor depresiv, intunecat, autumn-ish. Which is enough to make my emotional, incontrolable self go nuts, as fi zis acum ceva vreme. Dar nu si azi. Nu de data asta. Am avut azi-dimineata o revelatie, pe care nu pot s-o tin numai pentru mine.
Ma trezesc eu "cu greu" (a se citi aproape cad din pat) pe la 8 azi-dimineata. Dau cu ochii de ceas, vad ca e mult prea devreme pentru ca sinapsele mele sa functioneze bine si incerc sa ma urc inapoi pentru repriza a doua de somn. Inutil sa spun ca n-am reusit. Blesteme, injuraturi, tot tacamu`, ma hotarasc intr-un final sa ma tarasc la bucatarie sa-mi fac o cafea. Si am un moment de inspiratie divina: "ce-ar fi sa-mi beau eu cafeaua pe balcon (pe care nu l-am mai vizitat de.. multe zile), ca tot ploua si e mai curat aeru` si... n-am facut asta de mult ?". Buuun.. ma inarmez cu plapumica, perna, tigari, etc etc - daca as fi putut mi-as fi mutat patul cu totul, ca deh, asa sunt eu, mai rasfatata si nu concep sa-mi beau cafeaua de dimineata altundeva decat in varfu` patului :P - si sa purcedem spre "locul faptei". Constat ca e cam frig, deci e nevoie de "implapumire" ca lumea, aprind o tigara, imi dau seama ca nimic n-ar merge mai bine decat un Leonard Cohen cu "Waiting for the Miracle", iar blesteme (ca nu m-a dus capu` inainte) cat ma duc sa dau drumu si la fondul muzical, and we`re all set. Pe cuvantul meu (de pionier) ca n-am mai simtit niciodata o stare de relaxare atat de brusca precum aia de atunci. Era ploaia atat de linistita si.. constanta.. si prima tigara de dimineata si cana fierbinte de cafea in mainile mele (aproape) inghetate si caldura de sub plapuma.. Sublim. No yoga class / bubble bath / shopping experience / whatever nu se compara cu ce-am simtit azi-dimineata. Imi si inchipuiam o dimineata la munte, refreshing and all, dupa o noapte plina de.. ah, gata, iar o dau in chestii prea personale :">.
All in all, dupa perioada asta atat de ciudata de stres intens, a picat cum nu se putea mai bine. Plus ca e o metoda ieftina si destul de nesolicitanta care se poate aplica oricand (oricand tine natura cu mine, that is). Ah, si nu-mi pot imagina cum ar fi chestia asta plus un pahar de vin rosu.. oh, wait, I can :D
That`s it, I`m off to another episode of my revery.. " Let's be alone together /Let's see if we're that strong..."

Labels: ,

posted by Ankutza at 17:21 0 comments

Tuesday, 4 September 2007

Wishlist

Dear Santa,
Stiu ca n-am fost chiar cuminte anu` asta, si ca merit din plin nuielusa de rigoare, daaaaar... daca tot o s-o primesc, poate sa vina atasata de un baiat asa, cam cum visez eu undeva, intr-un colt intunecat al mintii mele ? A, nu mai stii ? Vin si specificatiile tehnice acum.
- Vreau pe cineva care sa stie in primul rand sa se si poarte conform statutului de "mascul feroce" pe care il pretind toti. Nu, nu ma atrage deloc sa-l aud ca-si baga si-si scoate o data la 2 minute sau sa-l vad ca sare la bataie cu oricine, din orice. Mi-ar placea sa stiu ca am langa mine pe cineva care a trecut de pubertate. Ok, radem, glumim, dar atunci cand vine vorba de niste gesturi pe care eu le consider normale, ar fi placut sa le si faca (e.g. sa-mi deschida usa, sa-mi traga scaunul cand ma asez, sa-mi tina haina etc etc.). Dupa mine, parca asta se cheama educatie, nu ?
- Is it too much to ask for someone whom I can talk to ? Si da, altceva decat detalii tehnice, cat de rau s-a imbatat acum doua zile "cu baietii" si cum ar merge el cu 500 km/h cu masina pe care n-o s-o aiba niciodata. Ya, I know, small talk, it has to happen, dar nu in fiecare zi si nu pe aceleasi subiecte. I can take it, dar pana la o limita. Si inca ma incapatanez sa cred ca nu-s chiar atat de "narrow-minded" sa nu pot purta o conversatie decenta despre orice altceva.
- I want someone somewhat independent. Financially speaking. Independent de mine, adica. Inteleg, viata de student / parinti incapatanati / not that much of an income (nu, nu m-au interesat niciodata banii cuiva), dar daca tot vrea sa iesim in oras, at least let him have some money to pay for his drinks. Mai ales daca e "cul" si bea numai bauturi scumpe. Da, chiar daca eu am bani (relativ destui) la mine de fiecare data, tot ma enerveaza sa primesc "the sad puppy eyes" si replica "stii ca nu-mi place sa beau pe banii tai, daaaa`.. pot sa-mi mai iau o bere ?". Argh, gets me mad even now only thinking about it.
- Vreau sa ma asculte. Atunci cand povestesc ceva, macar atunci cand e vorba despre mine. Nu-mi convine de nici o culoare sa mi se taie ideea la jumate si sa se transforme toata "discutia" intr-un monolog despre ce a facut el in ziua aia. Definite turn-off si ma plictisesc si plec. Pierderea lui, pana la urma :P
- Last but not least.. the "in za bedroom" situation. Which brings me back la educatia de care ziceam mai devreme. Nu sunt o papusa gonflabila si ma astept sa fiu tratata in consecinta. Adica bine, ne simtim bine and all, dar in nici un caz nu reducem totul la atat, ca deh, sunt si eu femeie si poate am nevoie de un pic de rasfat si sentimentalisme si respect (mai ales). Otherwise, data viitoare nu mai primeste si asta chiar e o mare pierdere (nu, nu sunt deloc narcisista, doar foarte sigura pe... performantele mele :P). Oh, de "I`ll do you if you do me" nici nu mai vorbesc, ca doar nu mai avem 5 ani.
Lots of thanks, Ankutza.
P.S. Can he come wrapped in shiny red present-paper ? :D (Asta chiar a fost o gluma, n-am nevoie de vreun Elton John)

Hai ca nu e chiar asa de lunga lista mea :) Si nici exagerata.. nu ? Either that, or I was born in the wrong century. Si da, in case you were wondering, ii trimit scrisoarea lu` Mosu` de-acum, ca sa fiu sigura ca o citeste si pana la Craciun.. poate, poate.. nu se stie niciodata de unde sare iepurele :)


*Later edit: ca sa linistesc spiritele vioaie care se intrebau despre cine o fi vorba aici, precizare: nu e vorba de nimeni in mod deosebit, de cineva anume al carui comportament imi place / nu-mi place, nu a fost EL singurul din viata mea, asa ca nu va mai legati de asta. Nu bat apropouri, nu critic, nu arunc cu noroi. Nu-mi sta in fire. *

Labels: ,

posted by Ankutza at 09:57 1 comments