Erau stelute in genele ei...

There and back again... a story by me :)

2010-01-12T23:23:00.004+02:00

Si uite asa, fuse olteanca si acolo, si acolo... si nici ea nu mai stie pe unde.
Fuse si "the land of possibilities", si "the american dream" si multe, multe alte chestii care m-au format mai mult ca om decat au facut 22 de ani in rromanica.
Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu 3 luni de facultate care au insemnat mai mult decat 3 ani ? Cu primul zbor cu avionul deasupra curcubeului (literally, over the rainbow, I`m not shitting you), cu primul contact cu USA, cu "JFK Int", cu toata diversitatea care exista acolo, cu prima noapte "in the land of Uncle Sam" in care am dormit literally on the sidewalk... cu ce ?
Sau sa sar direct la.. New York, the concrete jungle where dreams are made of, locul care acum un an mi se parea un vis frumos si pe care am reusit sa-l cunosc, sa-l miros (and not a pretty smell, lemme tell you), sa-l simt cu fiecare... Aaaah, I`m getting in that mood again.
Revenind. The american dream este the american dream. Acolo muncesti ca sa traiesti, no questions asked. I worked my ass off 2 luni si nu-mi pare rau. E greu.. e extrem de greu (va spune fata de bani gata care n-a sters prafu` de 3 ori in viata ei pana sa ajunga acolo), dar merita fiecare minut.
Pana una alta, cu sau fara bani de acasa, am vazut New York-ul. Si asta nu se compara cu nimic. Nimic din ce si-ar putea imagina o fata simpla din lumea a treia vreodata. Filmele nu inseamna nimic. Orasul asta trebuie sa-l simti, sa-l traiesti, orasul asta e o lume intreaga pe care nimeni n-o poate descrie, in cuvinte or otherwise. E un experiment. "Supravietuiesc 3 zile in NY, pot s-o fac oriunde". Nu degeaba spune el Frank "If I can make it there, I`ll make it anywhere". Metroul, Brooklyn, Manhattan la 3 dimineata, o statie de tren din Long Island si mai tarziu, cafeaua de dimineata bauta la ora 7 asteptand trenul pe care-l asteapta 6 milioane de oameni in fiecare dimineata.. There` nothing compared to it. Once in a lifetime.

Uncle Sam`s Playground

2009-09-06T03:47:00.003+03:00

Eh, da. Dupa o absenta (mai mult decat justificata) poate prea mare, I`m back on your computer screens, with more babbling and bitching than ever :P Pentru ca, in caz ca locuiti somewhere in Alaska si nu m-ati auzit laudandu-ma, de 2 luni jumatate traiesc "the American dream", vad cu ochii mei tot ce pana acum vazusem numai la tv si devin din ce in ce mai convinsa ca m-am nascut in the wrong country.
S-o luam usurel.. cu chestii generale. Americans suck. All of them. Vorba lui Joe (o sa aflati si cine-i Joe, no worries), "we`re all fat, stupid and loud Americans". Grasi sunt, ca doar sunt o natie care se hranesc cu McDonald`s si Burger King, prosti nu mai zic, ca de-aia au nevoie de studenti romani care sa le faca treaba, iar loud.. numai cateodata si nu intotdeauna asta e un lucru rau :P
Si pe langa toate astea, sunt incredibil de falsi. "Hi honey, how are you, thank you so much" si alte de-astea, de zici ca dintr-o clipa in alta or sa te si ia la pupaturi, dar daca i-ai calcat pe coada (lucru foarte usor de altfel, ca 90 % sunt dusi cu pluta intr-un fel sau altul) schimba foaia atat de repede, incat te ametesc.
Aaaaand (n-am terminat, ce credeati, asta-i de abia inceputul) toti, dar absolut toti, umbla strict dupa interesul personal. Nu tin cont de copii, parinti, prieteni, calca pe cadavre numai ca sa le fie lor bine si sa-si traiasca in continuare viata conducandu-si masinile alea imense sau tunzand gazonul din fata casei de sute de mii de dolari. Lucru care nu e neaparat that bad, doar asa au ajuns one of the greatest powers in the world, nu ?
All in all, e cu totul alta mentalitate alt stil de viata, alt... tot. Trecerea de la romanii mei care nici macar nu te saluta cand cumperi ceva de la ei si-ti dau restul in gume si bomboane la natia asta care inainte sa cumpere te intreaba de mama si de tata si de colegi de armata si dupa aia iti multumeste ca si cum i-ai fi salvat viata, trecerea asta a fost atat de brusca si.. "hit me in the face with a hammer" incat in primele zile ma simteam ingrozitor de prost-crescuta daca nu eram pe faza cu un "good, how are you ?" ca replica la "hi, how are you today?"
Buuuun, acum ca am facut o scurta caracterizare lui Uncle Sam (acum sa nu credeti ca-s toti asa... mai e cate unul mai rasarit, doar ca trebuie sa-l cauti bine :P), sa va povestesc un pic cam ce-am facut eu vara asta.
Am muncit. Am muncit cum n-as fi crezut ca sunt in stare vreodata, uneori si 12 ore pe zi, uneori numai munca fizica, dar mi-a si fost al dracului e bine sa primesc paycheckurile in fiecare saptamana si sa stiu ca-s bani facuti numai si numai de mine. Wonderful feeling, indeed. Ce-am muncit, you ask ? Dimineata de la 9 la 13-14 house-keeping la un motel, which means scrubbing bathrooms, making beds, cleaning the whole goddamn room, adica exact ce nu faceam acasa nici sa ma pici cu ceara (deh, printesa ma facuse mama :P), apoi de la 16 la 22 the fabulous work in Acme Markets, your favourite place to shop. Ce-i drept, in ultima vreme, ajunsesem sa merg la lucru la Acme ca sa ma relaxez, ca numai munca nu se numea aia, dar.. tot era un timp petrecut undeva "pentru ca trebuie". Ce-am invatat eu din job-urile astea ? Pai, ca americanu` munceste. Munceste al naibii de mult, atunci cand are ce face, si nu discuta cu tine. Munca e munca, nu intarzii, nu stai exagerat de mult on break, nu barfesti cu prietenii cand ai ceva de facut. Cand e slow si n-are nimeni de lucru, e de inteles sa mai freci menta, dar nu cand trebuie facut ceva. Si problema era ca mai tot timpul era "ceva". In fine, poate ca gandirea asta i-a dus la nivelul de trai la care sunt acum, nu ?
Daca stau sa ma gandesc acum, I already miss working in Acme... si n-a trecut decat o zi. E adevarat, nu-ti trebuie facultate ca sa faci ce faceam eu, adica sa fii omul bun la toate, but still..
Later to come... stories from The Twilight Zone. Tineti aproape :P

Cheers to that !

2009-01-31T12:21:00.002+02:00

You have to be always drunk. That’s all there is to it—it’s the only way. So as not to feel the horrible burden of time that breaks your back and bends you to the earth, you have to be continually drunk.
But on what? Wine, poetry or virtue, as you wish. But be drunk.

And if sometimes, on the steps of a palace or the green grass of a ditch, in the mournful solitude of your room, you wake again, drunkenness already diminishing or gone, ask the wind, the wave, the star, the bird, the clock, everything that is flying, everything that is groaning, everything that is rolling, everything that is singing, everything that is speaking. . .ask what time it is and wind, wave, star, bird, clock will answer you: “It is time to be drunk! So as not to be the martyred slaves of time, be drunk, be continually drunk! On wine, on poetry or on virtue as you wish.

[Charles Bukowski]

And we`re back...

2008-11-10T01:20:00.003+02:00

Pffff pffff *blowing dust*.. Bine, bine, credeati c-am murit. Uite ca nu. "Evil never dies" si daca nu stiti asta, you know nothing.
Sa zicem ca `t was some time off. Nu ca n-as fi avut ce scrie. Doar ca am obosit atat de tare incat nici "qwerty" nu mai stiu unde e (manner of speech, don`t take it literally). Dar asta e alta poveste.
Despre ce bloguim asta-seara.. mai nou lucrez (ya, me, the eternal slob, is working) si cunosc o gramada de oameni care ma intreaba o gramada de chestii. La care evident, n-am raspuns pe moment, ca asa-s eu, timida si serioasa si inchisa in mine ca un arici - prietenii stiu de ce - si.. tot asa. Si asta tot in episodu` viitor... daca o mai fi.
In alta dezordine de idei. ma intreaba cineva (nu spui cine, persoana importanta), acum vreo 3 ore "Cum, tu n-ai prieten ? De atata timp ?" (care intre noi fie vorba, nu e chiar asa mult.. light-years speaking :) ). Eh, uite ca nu. Si sa detaliem acum, ca face-to-face n-avem cum, din motivele mai sus expuse.
Pe langa asta si asta - and sugar and spice and everything nice - si alte 3 dorinte, pur si simplu n-a aparut inca EL. Sau daca a aparut, n-a avut curajul sa spuna ceva si tot acolo ajungem. Sa ne intelegem, nu-s nici pustnica, nu m-am calugarit inca, am si eu nevoi "d-alea" ca fiecare, dar astea nu intra in categoria aia (And they are satisfied, thank you for asking, ever heard of fuck-buddies ?).
Ya, I`m single, ya, I wish I wasn`t, ya, I don`t wanna throw myself in something I`m not sure about. Sau cum ar zice romanu`, "nu vreau sa ma leg la cap fara sa ma doara". In cateva cuvinte. Nu, Mihai, n-am 22 de ani. Am mult mai mult, daca stai sa te gandesti ca ce-mi doresc eu de la un barbat (ah, si de asta am "vorbit") e stabilitate si siguranta si alte cuvinte de-astea la care voi aveti alergii instant. Sau mult mai putin, daca vorbim de partea din mine care vrea pe cineva care sa stea cu mine pana la 3-4 dimineata la bar si sa inteleaga atunci cand imi mai iau o bere sau cand beau un whiskey in plus.
And there goes the answer. "Nu am prieten din timpuri imemoriabile pentru ca m-am saturat sa nu fiu pe aceeasi lungime de unda cu cineva. Pentru ca n-a aparut inca ala care sa ma priveasca si sa ma accepte asa cum sunt. Cum am sa fiu intotdeauna." And the big, tough shell I`m always displaying... it`s never gonna go away. Just like the pain and the hard feelings and everything else. Si pana va aparea acel EL care sa priceapa ca tot ce spun eu aici nu sunt doar the tireless psycho-babble of an unhappy woman (God, even that sounds pathetic), I`m still gonna be single.

I grow old...

2008-07-28T00:48:00.003+03:00

... si mai am un pic pana la "I shall wear the bottoms of my trousers rolled" (a se citi pana cand o sa ma gasiti la mare, hugging till my death o sticla de vodka). Dar nu despre asta e vorba.
Da, `t was my b-day, si, cum era de asteptat, am facut-o (si mai) lata. Sau _cel mai_ lata de pana acum. And I can`t be happier.
Acum... cum (ar trebui sa) ma stiti, nu poti sa spui Ankutza daca nu spui si Irish Way in aceeasi propozitie. Si *sper* si invers. Iar anul asta in sfarsit I accomplished ce asteptam de multa vreme. Getting on with it in Irish, de ziua mea.
May sound trivial, dar considering ce ziceam eu aici sau prietenu` Eddie in partea asta, nu e greu sa-ti dai seama de ce tineam atat de mult sa fiu tocmai in locul ala. In that "special" day. Si a fost.. cu mult mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata. Mult mai frumos, mult mai cosy, warm, friendly, mult mai " Where everybody knows your name, and they're always glad you came."
N-as putea sa descriu exact feeling-ul sau ce s-a intamplat in seara aia, ermmm, avand in vedere ca *give me a break, smart-asses, nici de ziua mea n-am voie sa beau ?* a fost mult, mult alcool la mijloc, dar.. m-am trezit a doua zi cu un mare zambet pe buze. Mai mare decat toate zambetele de vreo 3 ani incoace. Which kind of says it all.
Asa ca post-ul asta e sort of a thank you. Thanks everybody for being there for me (`till the end, chestie care m-a surprins extrem de tare). Thanks Paul pentru Baudelaire, thanks Narcis pentru "Oltenia, eterna Terra Nova", thanks to all my friends pentru cadoul pe care stiati ca mi-l doresc extrem de tare and for the white roses and for the horns-on-a-necklace (da, pana si pentru asta). It was the best birthday party ever.
Iar toata chestia asta m-a pus pe ganduri serios. Ok, so maybe I`m not all I could be yet, maybe I`m still waiting for that significant other, maybe I don`t have the kind of money I`d wish, maybe I`m not living in New York City (yet :D), but there wouldn`t be any of that daca n-ati fi voi. All of you. You people who made me up everything I am in these 22 years.

Ok, enough already, it`s getting too cheesy. Pana una, alta, o sa updatez postu asta si cu o poza, atunci cand o sa le primesc (se aude acolo, la balcon ? :P). Meanwhile, you people hang on tight and... "show me the way to the next whiskey bar..."

Tombstone

2008-06-01T17:19:00.005+03:00

Empty. Hollow. A figure without meaning, a life without a purpose. Living every day just like the one before that and the one before and... No expectations. No hopes, no dreams, no future. No use.
Giving up. Snoozing. All day long.
"Your body is my body, I won`t tell anybody".
Take me up, show me the clouds, make me smile, make me feel like I belong.. then throw me back down. Be cruel, be violent, make sure I`m all shattered to pieces and there`s nothing left but sorrow.
Close your eyes, it`s all a dream. Make it go away, take some pills, there`s still some vodka left...
Drink yourself to oblivion, it`s gonna make it better. Isn`t it ? Not like anyone cares. The one good thing about being alone is that you don`t have to think of pathetic excuses. But it still hurts so...
Physical pain. A damaged person, both outside and in. At least you know that it`s gonna end, one way or another, sometime soon. You`ll be, finally, set free.

How ya` doin` ?

2008-04-03T21:46:00.003+03:00

Cum mintea mea cea creata nu poate sta nici 2 zile fara sa croseteze vreun plan maret (si nu de cucerire a lumii, n-am ce face cu voi toti pe capu` meu :P), in ultimul timp si-a facut loc o noua obsesie in capsorul meu mic si rosu.
I *heart* New York. Da, ca pe tricourile alea de turist. I *big, big, puppy-eyed heart* New York. Ma fascineaza orasul asta. Si daca ar fi sa aleg un singur loc de pe glob unde sa merg, nici n-as clipi. Pentru ca le are pe toate.
Pentru Empire State Building si Lady Liberty si Brooklyn Bridge. Pentru Fifth Avenue si Gucci si Prada si Tiffany`s si pentru stilul pe care il afiseaza. Pentru Rockefeller Center si bradul lor de Craciun, pentru New York Yankees si pentru Metropolitan Museum. Pentru Times Square si LCD-uri imense, pentru Broadway, pentru Grand Central Station si aglomeratia permanenta de acolo. Pentru ca in Bronx s-a nascut hip-hop-ul, pentru Harlem si jazz si Cotton Club. Pentru ca de pe feribotul catre Staten Island poti sa vezi Statuia Libertatii si "the Manhattan skyline". Pentru Gaslight District si Coney Island si Brighton Beach. `Cause it`s "the city that never sleeps". `Cause you can run in Central Park in the morning, go for coffee in Soho or Greenwich Village in the afternoon and party all night long in the the stylish Manhattan clubs. `Cause you can "hitch a ride to Rockaway beach" or go for a bite to eat in Chinatown.
New york-ul e un oras al contrastelor, de la arhitectura eleganta si moderna a cladirilor din "the city" pana la blocurile darapanate din Bronx si Queens, de la "Sex and the City" si Manolo Blahnik pana la bandele de cartier si shoot-outs si mafia pe seama careia s-au spus atatea povesti. E un experiment social uluitor, cu peste 180 de nationalitati diferite care traiesc acolo, probabil cel mai cosmopolit oras al lumii, dar care, cu toate diferentele sociale, etnice si economice, a reusit sa devina unul din cele mai importante centre in nenumarate domenii.
Oh, I almost forgot. Last but not least, the new-yorker. The typical citizen, who`s proud and thinks his home-town is the center of the Universe, who speaks with that particular accent, who`s rough and has street-smarts and knows only what`s good for him. That`s the kind of person I wanna meet: simple, straight and witty.

Destule motive... ca sa-mi planific serios vacanta de vara. Daca nu asta, atunci cealalta cu siguranta. Ah, don`t ask about getting there, mortals, it`s not that hard, daca ai vointa si un pic de curaj. And this is one dream I`m not giving up on.

Small thoughts (as in small talk)

2008-03-25T20:13:00.007+02:00

luni - 7.30 - "La dracu`, alta saptamana. Gotta check out how today`s going, nu se spune ca toata saptamana e dupa cum iti incepi ziua de luni ? Aw, shit, ce fac azi, ma duc la curs dupa-masa sau nu ?" (de obicei raspunsul e negativ, ca doar de aia e faculta-tiva)
marti - 11.30 - "Eh, si ce daca am sarit peste stagiu azi ? Doar am seminar, e mult mai important asta.. da` pana la urma nu conteaza notele la examen. Oricum, bine ca am reusit sa citesc o data. Dar gata, data viitoare ma apuc de invatat serios cu cel putin 3 zile inainte. I`m gonna so kick ass next time."
marti - 14.00 - "Fuse si se duse. Hai ca oricum, ai stiut. Si, funny, fix alea puse la plezneala le-ai nimerit. Pacat c-au fost putine.. eh, sa-l ia naiba de seminar si s-o ia naiba de scoala, nu vreau decat un pat gata facut. Screw everything else, diseara fac maraton de Nip/Tuck si nu mai plec pe nicaieri."
marti - 20.30 - "Am zis eu ca stau acasa, dar mai bine asa.. De invatat n-am, pe acasa e cand plictisitor, cand exasperant si oricum ma relaxez mai bine la o bere in Irish. Pai nu ? Ah, fuck, tre` sa ma opresc sa-mi iau tigari.. Crap."
miercuri - 7.30 - (de obicei merg cu un coleg *bla bla bla - discutii fara cap si coada inevitabil despre permis si condus masina*) "Day-dreaming is better. Daca ma intalnesc iar cu rezidentul ala simpatic pe care-l vanez de anul trecut ? Ar fi cazul sa fac ceva.. Crap, iar arat ca naiba, de ce nu ma gandesc niciodata inainte sa plec de acasa ? Eh, poate are cineva mila de mine si nu-l vad azi.. deeeesiii... Clar, trebuie sa fac ceva. Si A. vorbeste numai de examene de permis si mers cu masina si eu mor aici pe dinauntru ca stiu ca n-am invatat cine stie ce. Ah, parca pe aici l-am vazut ieri..."
miercuri - 10.30 - "Cine m-o fi pus pe mine sa ma trezesc la 6 dimineata si sa fac atatea chestii, pentru ce ? Ca sa stau 2 ore sa sprijin peretii si sa ma trimita acasa ? Argggh... Ia uite, how cute, isi plimba bebele impreuna. Nu pot sa-mi imaginez ca as fi eu in locul lor vreodata. Sau.. pot ?"
joi - 7.20 - (okay, recunosc, nu era taxi, da` ideea e oricum aceeasi si e importanta, da ? >:P) "Daca nu fac nici macar 22 ? Daca pic si fix cu 21 si ma dezmosteneste aia de acasa ? Mai pup eu masina.. Si ce daca m-am trezit la 4 si am facut 50 de chestionare de atunci ? Poate oricand sa-mi pice o intrebare din contraventii si bla bla si aia sunt. Clar, n-o sa-l iau. Iar la oras.. daca stau sa-mi aduc aminte de cate ori am oprit motoru` sau n-am semnalizat sau.. F**u-i Craiova ma-sii, cu strazile si cu prioritatea ei cu tot. I`m doomed."
joi - 14.00 - (iar nu in in taxi, da`.. deh, merita mentionat si tot pe acolo e :P) I did it ! I so did it ! I don`t believe it.. I so kick ass. Si tot cred ca intrebarea aia pe care am gresit-o era ca mine. Eh, screw it all, who cares now ? Da` oare am eu fata de pozat acum ? Ia sa verificam.."
joi - 21.00 - "Heh-heh, e al meu si e in buzunar si e mic si roz. Is it really here ? I`d better check it out again. A, da, sa-i zic aluia sa opreasca sa-mi iau tigari. Si acadele lu` Cristi, ca altfel nu ma primeste, oricat de roz ar fi plasticul din buzunar. Si apoi.. sa bem, ca o data in viata dai examenu` de permis *sper*. Si ce bine ca e Irish-ul deschis... Nu-mi imaginam loc mai bun sa sarbatoresc asta."
vineri - 21.00 (e de inteles de ce n-am iesit din casa toata ziua, da ?) - *conversatie cu Boga* "Ma intreb cine o veni pe acolo astaseara. Maybe I get lucky ;) Or maybe not, dressed like this.. Sa dea mama dracu` sa uiti maine sa-ti calci fusta."
sambata - 3.00 - "I sooooo need my beauty sleep.. And a blog. Or maybe not. Hai ca nu strica sa-l scrii maine. *yaaaawn*"
sambata - 20.30 - "God, I feel so weird dressed like this. M-a mancat pe mine undeva sa-mi iau cizmele cu toc si fusta.. pff.. Da` las`.. You`re so gonna own the place. N-ai plecat cu ideea asta de acasa ? O data e sambata seara si o (a treia) data sarbatoresti si tu ca iei permisu`. And if you didn`t get lucky last night, timpul nu e pierdut. Stop whining. "
duminica - 14.00 - "Ouch, my head. Note to self: nu mai amesteca vodka cu whiskey. Nici macar o picatura. Da` hai ca a meritat.. He was soooo good :D. De abia astept sa le povestesc."
luni - 7.30 - "I-auzi melodia aia.. parca ai ascultat-o si sambata seara. Woman, you`re stupid. Astepti sa-ti sara vreunu` in brate si sa-ti declare dragoste vesnica ? Trebuia sa te porti altfel... a naibii constiinta si iesirile ei atunci cand nu trebuie. Si cand te gandesti ce-ai pierdut... *slap slap* mai bine nu te mai gandi :(."

Cam asa arata saptamana mea. Rezumata la plimbarile cu taxiul, destul de dese. Destul meaning almost every day. Da, e mai ieftin la noi decat in alte orase, da, prefer sa renunt la un sandvis sau un suc la facultate ca sa ajung acasa in 10 minute si fara sa ma inghesuie vreun "colorat" in autobuz, da, tin la confortul meu.
In alta dezordine de idei.. cateodata e locul perfect pentru introspectie si stabilirea prioritatilor si alte de-astea. Imi place ca sunt singurele momente cand pot sa ma bucur de miscarea, de agitatia din oras, de oamenii care merg pe strada si totusi sa ma gandesc la ale mele. Si unele din cele mai bune decizii din viata mea le-am luat in 5 secunde privind pe geamul taxiului cu care mergeam intr-un anume loc, dupa ce fixasem tavanul 2 zile si nu reusisem sa-mi dau seama de ce ar trebui sa fac. Sounds pretty weird, but it`s the truth.
Asa ca.. why shouldn`t I share some of stuff I`m thinking about ? Even if they`re all chaotic and random and whatever ?

*be advised, all you fault-finding people out there, chestiile scrise in engleza chiar asa le-am gandit. In engleza. Defect "profesional", parca am mai explicat pe undeva :)*

This and that

2008-03-09T01:56:00.003+02:00

Random thoughts:
*Stii spitalul ala mare, pe care-l vezi din aproape orice unghi din oras, ala la care te uitai cu frica atunci cand erai copil ? Ala, da, cu forma ciudata si multe etaje si mereu "in priza", locul ala unde miroase ciudat si e plin de oameni alergand pe holuri si unde viata nu se opreste nici macar o secunda.. Ei, acolo eu n-am sa ajung niciodata. Da, mi-am promis de multe ori uitandu-ma pe geam ca odata si odata am sa ajung cineva in spitalul ala, ca am sa fiu si eu unul dintre oamenii care alearga pe holuri in fiecare zi.. The child has grown, the dream is gone. Lucrurile s-au schimbat, s-a schimbat (mult) si punctul de vedere din care le privesc eu si acum parca locul ala nu mai pare atat de mare, acum stiu si vreau mai mult. Si mai ales, acum pot mai mult. Visul a ramas, pe undeva, acelasi. Numai ca vreau sa pot practica meseria asta pe care mi-am ales-o si pe care am s-o invat cu atatea sacrificii intr-un loc unde va fi cu adevarat apreciata si unde n-am sa ma lovesc de prejudecati si reguli absurde la fiecare pas. Si locul asta nu e in nici un caz Craiova (si mai bine zis, Romania).

*In ton cu ce e mai sus.
Fara patriotism ieftin, fara sentimente nationale inoculate de pe vremea cand citeam in manuale "Desteapta-te romane", fara ipocrizie. Eu nu vreau sa raman aici. In tara asta. Nu ma leaga absolut nimic de ea, nu simt ca ii datorez ceva, nu vreau ca viata mea sa fie asociata cu ideea de roman. Pur si simplu. Sunt suficient de egoista incat sa-mi doresc mai multe decat or sa-mi ofere vreodata sistemul si viata din Romania, mi se arunca in fata in fiecare zi cel putin 5 motive pentru care sa vreau sa ma car de aici cat de curand posibil, iar de limitarea sanselor pe simplul motiv ca provin dintr-o anume tara nici nu vreau sa incep sa vorbesc. Nu zic ca life is greener on the other side. Evident ca nu, e chiar mult mai greu, dar ai cu totul alte oportunitati, pentru care aici ar trebui sa muncesti ca un sclav si nici atunci nu ai fi sigur ca ai putea spera la ele. Parafrazandu-l pe Andrei Gheorghe: "tara in care niciodata, nimic nu iese bine". So forgive my narcissism, prefer sa las in urma tot ce am aici si sa-mi implinesc aspiratiile profesionale (in primul rand) si, pe cat se poate, personale intr-un loc unde macar am sansa asta.

*Deloc in ton cu ce e mai sus si caracteristic zilei de 8 martie.
Tocmai am vazut "Pe Aripile Vantului". Poate am mai zis pe undeva, cartea (si apoi filmul) care mi-a marcat copilaria, care mi-a definit oarecum viziunea despre ce astept de la viata si care mi-a provocat o gramada de intrebari existentiale, some of them recurring. And tonight it hit me. M-am nascut cu mult prea tarziu. Eu vreau baluri si crinoline si dansuri de societate. Vreau o lume in care femeia sa fie iubita si respectata si protejata asa cum merita. Nu mai vreau sa vad in ochii oricarui barbat cu care vorbesc "te culci cu mine, nu-i asa ?", nu mai vreau ca orice conversatie sa fie plina de fraze cu tenta sexuala, m-am saturat de replici ieftine de agatat si de priviri libidinoase care nu transmit nimic altceva decat eventual o profunda scarba de tot. Visez la flori si cadouri simbolice si cine la restaurant, nu doar la "can I buy you a drink, let`s get laid", la mai multa lupta si perseverenta din partea "lui". Asta pentru ca merit. Pentru ca orice femeie merita un efort mult mai mare decat sunt majoritatea dispusi sa depuna. Si nu e feminism sau vreo revolta hormonala, e un pic de bun-simt. Nu stiu, eu asa am fost crescuta, poate au fost ai mei mai ciudati.
As vrea sa fiu Scarlett O`Hara la Twelve Oaks, macar pentru o zi. Poate atunci n-as mai crede ca totul e un mare joc in care n-are nimeni nimic de castigat si ca singuratatea nu e un lucru chiar asa rau, considering the alternatives. Nu vreau sa simt asta...

Confession

2008-02-19T01:53:00.003+02:00

Ok, I guess it`s about time I admitted it.. Sunt o romantica. Incurabila. Nu exista om pe lumea asta care sa spere in "bine", orice ar insemna el, mai mult decat mine, eu sunt aia care vede intotdeauna partea plina a paharului, eu sunt cea care ma indragostesc iremediabil de fiecare data. Eu am speranta in ochi, chiar daca mi se intampla cele mai rele chestii pe care si le-ar putea imagina cineva. Ce vorbeam entry-ul trecut, schnoozing and stuff, I preffer to do it every time something bad happens. And it`s worked so far... it seems.
No, don`t get me wrong, am constienta zilei de maine, am (uneori prea multa) grija sa nu scap din nou in lumea aia roz pe care mi-o creasem cu ceva timp in urma, I know life isn`t all about flowers and butterflies (and hate that), dar uneori ai nevoie sa crezi in ceva atat de tare incat sa-ti cuprinda sufletul, sa te copleseasca, uneori vrei ceva atat de mult incat toata energia ta e concentrata pe doar lucrul ala, si oricat de dureros sau nostalgic sau imatur sau.. cum vreti voi ar fi, e singurul gand care te face fericit. "Nu stiu altii cum sunt", dar eu pentru acele 5 minute de reverie, de inchipuire a unor momente care cel mai probabil nu se vor intampla niciodata, pentru mine clipele astea de visare din fiecare zi sunt.. mandatory. I have to have them. I`d go mad without them.
In spiritul clipelor astora.. (acum, cat sunt in a cheesy mood), I bring to you.. a poem. Atat. Care ma atinge si ma cutremura pana in varful firelor de par. De peste tot.
*Don`t misunderstand that*

i carry your heart with me (i carry it in
my heart) i am never without it (anywhere
i go you go, my dear; and whatever is done
by only me is your doing, my darling)
i fear no fate (for you are my fate, my sweet) i want
no world (for beautiful you are my world, my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life; which grows
higher than soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart (i carry it in my heart)

e.e.cummings

S(ch)nooze mood

2008-02-12T18:22:00.000+02:00

And a great mood this is, indeed. Daca aveti neclaritati, "snooze" este divina functie a ceasului desteptator care iti permite sa mai lenevesti 2, 5, 10, tz minute dupa ce ti-a intrerupt REM-ul atat de dulce. Cine a inventat functia asta ar trebui sa aiba poza in dictionar langa definitia geniului. Asta venind, evident, de la cineva care considera trezitul cu alarma ceasului un chin mai mare decat cele de pe vremea Inchizitiei si care ar urla fericita in fiecare dimineata "my kingdom for another half an hour". Ya, I`m not really a morning person si e nevoie de cel putin 2 cafele ca sa ma trezeasca la realitate si sa-mi inhibe pornirile ucigase in the early morning. Dar de astea va povestesc eu cu alta ocazie.
Today`s class is about my latest revelation. Cum stateam eu cu ochii in tavan si numaram minutele pana la examenul de farmaco (nu le doresc nici dusmanilor mei sa invete materia asta... eh, bine, poate unora >:)) in loc sa pun burta pe carte, am descoperit filosofia care se ascunde in spatele "snooze"-ului astuia. Which is actually a very complex thing, but of course, only my twisted little mind can understand it completely. In esenta, "the schnooze mood" e starea de..
relaxare totala in fata pericolului :). Comfortably numb. Stii ca vine, stii ca trebuie sa faci ceva, dar pur si simplu n-ai chef sa te stresezi atunci (si bine faci, might I add, in lumina ultimelor evenimente). Iti reprogramezi creierul sa "sune" peste o ora / o zi / whenever.
Ai examen si te-ai chinuit atat de mult incat pe fata ta e scris cu sange cuvantul "lene" ? No problem, press the "schnooze" button and everything will be flowers and butterflies. For a while. Trebuie sa pleci in ultimul loc de pe lume unde ai vrea sa te afli, ai un dead-line, vine sfarsitul lumii ? Schnooze all the way, five more minutes aren`t gonna hurt anyone.
Got it ? No ? Bine, alt exemplu (analogie): nu degeaba credeam ca sunt Scarlett O`Hara cand eram mai mica. "O sa ma gandesc la asta maine". Remember that last defining line ? Eh, e sloganul conceptului "schnooze" (Ah, da, ma gandesc serios sa infiintez Schnoozieland, dar.. lasam asta pe altadata :P).
Evident, trebuia sa-mi pun copyright-ul pe uluitoarea mea descoperire, asa ca "schnooze" este my very own creation (mi s-a parut extraordinar de amuzant cuvantul asta.. and no, I`m not on drugs. At the moment.). Habar n-am daca exista in vreo limba, si daca exista, atunci semnificatia lui is all wrong. Read above :)
So, there you have it. My new life-concept, spre dezvoltarea caruia am de gand sa-mi concentrez intreaga forta creativa. Dupa sesiune (godammit).

*Disclaimer: obviously, postul asta e la misto (cat de cat). E mijlocul meu de a-mi destresa neuronii dupa ce am visat numai acid gama-aminobutiric si 5-hidroxi-triptofan. And ya, nici macar denumirile nu sunt placute la astea. So don`t take it as a life-changing statement.*

Night Life

2008-01-31T21:07:00.000+02:00

My favourite kind of living :D. Nu, nu-s genul care sa mearga prin cluburi si sa danseze pana in zori sau sa se imbete pe unde apuca pentru ca asa e "cool". Pe mine ma multumeste o masa de lemn in jurul careia se aduna prieteni, muzica din categoria "oldies but goldies" si un shot de whiskey (well now, who`s counting ? :P).
Asa ca postu` asta o sa fie despre Irish Pub. Locul pierzaniei din fiecare vineri si sambata. Acolo unde curg rauri de Guinness, unde daca reusesti sa urci scarile zici ca ai prins un leprechaun de un picior, singurul loc de unde as duce-o si pe ciudata de mama, daca nu mi-ar fi atat de frica de infarctul pe care o sa-l faca vazand-o pe fiica-sa cu a treia bere.
Vedeti voi, atunci cand eram mica, mica si nu stiam cu ce se mananca iesitul in oras mai tarziu de 22, am deschis ochii pe barul asta. Si a fost o vreme ca un fel de traditie. Nu mai intreba nimeni, era deja stabilit ca "iesim pe afara" = "ne vedem in Irish la 20, ca dupa aia nu mai prindem masa". Si pe cuvantul meu de pionier ca au fost cele mai frumoase zile ale adolescentei mele. Nu pot sa-mi inchipui cum as fi evoluat eu, ca persoana, fara noptile petrecute in barul asta. Poate suna putin exagerat, dar asa e. Nu neaparat prin loc in sine, ci prin oamenii care se intalneau acolo, prin discutiile pe care le aveam si tot asa. Acolo am renuntat la prejudecati, acolo am intalnit iubiri, acolo am trait vise si dezamagiri. Acolo am cunoscut viata asa cum e, si cu bune si cu rele. De asta tin atat de mult la locul asta. Din cauza amintirilor, din cauza ca uneori imi place sa stau la bar, sa beau o bere si sa ma prefac ca am doar 18 ani si ca nimic din tot ce s-a intamplat de atunci nu e adevarat. Am un sentiment ciudat de continuitate, de siguranta, atunci cand intru si n-am cum sa nu gasesc o fata cunoscuta, I feel at home (oricat de ciudat suna ca ma simt ca acasa intr-un bar), it`s the first place I crash into when I feel lonely and confused.
Da, imi plac si alte baruri, nu-s fixista sa ies exclusiv acolo, dar in orice alt loc ma plictisesc dupa o vreme si tot acolo ajung. Weird, de Irish nu m-am plictisit niciodata (moments when I was "high up in the sky" and chasing dreams don`t account for). That has to say something.
Stiu ca lumea s-a schimbat, ca atmosfera nu mai e aceeasi, ca majoritatea prietenilor mei deja nu mai au barul asta pe lista de "meeting".. Asta e. Da, e inca ciudat sa intri acolo si sa nu-l vezi pe Floare la bar sau pe Razvan cu whiskey-ul lui scump care m-a surprins intotdeauna sau pe Sabin cu fata care ii descurajeaza pe multi. Inca incerc sa ma adaptez la chestiile astea. People change, places change, it`s normal. Doar ca pentru mine va ramane intotdeauna the most familiar place. I like to call it MY place.
Bineinteles, la tot ce am zis mai sus se adauga faptul ca imi plac irlandezii de mor, accentul ala al lor ma termina si ii apreciez din strafundul ficatului meu greu incercat ca pot sa bea o sticla de whiskey si sa nu aiba nimic. Si un bar in stil irlandez only gets me one step closer to them :P
De incheiere asa, recomand sa incercati doar. Maxim de 2 ori, in weekend si dupa 23 seara. Aveti toate sansele sa va dau un autograf pe acolo :)

Alive and kicking

2008-01-28T20:46:00.000+02:00

Adica eu. Alive and kicking. Sa nu credeti cumva ca v-am privat de placerea de a ma adora si a-mi citi gandurile razlete pe aici. Doar ca a naibii viata, se incapataneaza sa mearga cum vrea ea, nu cum vreau eu si, ca rezultat, sunt intr-o perioada de stres psihologic intens. Iar sesiune (ai crede ca m-am obisnuit pana acum, e deja a.. cincea, but who`s counting ?), iar lenea care ma musca de.. parti si ma impiedica sa fiu studenta silitoare la care viseaza maica-mea, iar stres si nopti nedormite si rauri de Cola. But I`m not complaining. Si ca dovada, nici n-am sa mai amintesc de "the above mentioned" si o sa ma rezum la lucrurile pe care le-am descoperit in ultima vreme si care nu credeam ca se gasesc prin capul asta al meu extrem de rosu (heh, I dyed my hair, "orhidee salbatica" scrie pe mine. LOL).
Pai sa vedem. In primul rand, am ajuns la o mare stare de liniste sufleteasca - mai am putin si ajung *drum rolls* zen - si de acceptare a acelor multe nimicuri care pana acum imi accentuau ridurile inainte de vreme. Iar daca eu, egocentrismul in persoana, sunt in stare sa-mi recunosc greselile, sa le accept si sa inghit (destule) critici, inseamna ca se apropie sfarsitul lumii. Sau in sfarsit, am atins maturizarea aia pe care o tot astept. Si urmand exemplul prietenilor AA de peste ocean, sa zicem ca am ajuns la pasul 9. Nu stiti care sau nu va prindeti, wikipedia is your friend.
[Warning, urmeaza randuri de adanca si chinuitoare cugetare. Si da, sunt in engleza pentru ca inca nu am curajul necesar sa ma exprim in romana. Asta nu le face mai putin adevarate.]
I wanna apologize for everything. For every pain I`ve caused. For every time I got drunk and said things I never meant. For every time I cheated and lied and made things look better for me, without thinking of others. Most of the time I`m not such a wicked person, I just get lost on the way sometimes. And I know there`s no excuse for that. I resent the person I`ve become and I know that no matter how hard I try, some people will always see me the superficial, the trivial, the "trying so hard to blend in". And I`m trying to deal with that and change it. Hopefully this is a good start.
[/end of bugging going on through my head]

Si gata. Simteam nevoia sa.. get that stuff out of my system. Acum pot sa trec mai departe, sa le las in urma si sa.. o iau de la inceput. Imi plac inceputurile.. chiar daca-s grele. Au in ele speranta si pasiune si convingerea ca faci ceva cu adevarat important pentru tine de data asta. Isn`t that what it all should be about ?

Everybody lies.

2008-01-08T20:33:00.000+02:00

"Like I always say, there's no ‘I' in team. There's a ‘me,' though, if you jumble it up."

I think it`s about time to come clean about something *blushing*... I am addicted. Truly, utterly addicted. Am trecut deja de stadiul de placere nevinovata atunci cand am inceput sa-mi amintesc dialoguri si episoade intregi din senin. Da, vorbesc de un serial, serialul care m-a tinut cu ochii in monitor in ultima luna (and still counting) si din cauza caruia probabil mi-am facut noi dusmani (just kidding, but even I have to admit, I can be annoying about it sometimes).
House M.D. ii spune, si daca inca n-ati auzit de el, ar trebui sa luati masuri. Daca pe una ca mine, care trece prin chinuri imposibile atunci cand e vorba sa stea mai mult de 2 ore in fata calculatorului la un film sau ceva, m-a tintuit in scaun pana mi-a amortit si ultimul din cei ~ 700 de muschi din dotare, trebuie sa fie ceva (mai mult) de capul lui.
Okay, recunosc, m-a cucerit din prima pentru ca e un "serial cu doctori". "Medical drama", cum zic aia pe imdb, termen cu care eu nu prea sunt de acord, pentru ca nu prea bate cu tiparele gen "E.R", "Chicago Hope" si alte d-astea pe care le urmaream cand eram o mana de om cu un carnetel de notite in brate. Nu, in House e vorba de tot ceea ce un doctor n-ar trebui sa faca si totusi de ce ar trebui sa faca toti doctorii.
Sa explicam. Gregory House e un medic genial. Are o inteligenta surprinzatoare, o atentie ultra-mega-dezvoltata si o adevarata enciclopedie medicala in cap. Si pe langa astea, un caracter care ii sperie si ii revolta pe toti cei din jurul lui. Sarcasmul intepator, insensibilitatea de care da dovada din plin si faptul ca il intereseaza numai boala, nu si omul in sine... probabil pe mine m-ar face sa plang din secunda doi. Si totusi, ma fascineaza si nu-mi doresc de la profesia asta decat sa ajung candva sa lucrez cu cineva care sa-i semene macar putin. Self-sufficient, a jerk, addicted to pain-killers, a sociopath who hates talking to patients. Someone who acts not for the well-being of his patient, but because it`s the right thing to do. Nu exista (pentru mine, cel putin) o viziune mai simpla asupra medicinei: faci ce faci ca sa vindeci boala. "Treating illnesses is why we became doctors. Treating patients is what makes most doctors miserable". Asta ar trebui sa facem cu totii, sa nu lasam sentimentalismele si apropierea inevitabila de cel pe care-l tratezi sa stea in calea descoperirii adevarului, nu ?
Poate suna putin meschin sau.. chiar freaky, dar de cand l-am "cunoscut" pe "House, M.D." parca mi-am reamintit de ce am vrut sa fac facultatea asta. In primul rand dintr-o curiozitate excesiva, din dorinta de a afla, de a descoperi ceva nou. N-am sa ma multumesc cu a fi un simplu medic intr-un spital ca oricare altul. Si asta e mare lucru, pentru ca-mi ofera ceva la care sa aspir. Un ideal. Every one of us should have that and I couldn`t be happier with mine.

P.S. Asta nu se vrea a fi o recenzie. Nu m-am priceput niciodata la asa ceva. Dar daca am reusit sa fac macar un om (mai ales dintre cei "direct interesati") sa se uite la cel putin 15 minute dintr-un episod, I`ve achieved my goal. Mark my words, aveti ce invata din asta. At least some people-skills, in lumea nebuna in care traim :)

Final Countdown

2007-12-30T21:36:00.001+02:00

De vreo saptamana incoace, tot vad peste tot "ce am facut si ce n-am facut in 2007", "ce imi doresc pentru 2008", "ce s-a schimbat" si tot asa. Nu e cam trist sa numeri plusuri si minusuri, atata timp cat inevitabil or sa fie mai multe minusuri - asta daca n-ai facut ceva cu adevarat milestone-like, getting married, having a kid and such - si sa stai sa te gandesti cum anul viitor o sa fie cu mult mai bun / productiv / cel mai si cel mai ? De parca ar depinde de astea ultime zile ale lui 2007 intreaga ta viata in continuare.
Not for me. Anul trecut am fost "in trend", mi-am facut si eu un resolution list, pe care am respectat-o foarte putin spre deloc si pe care acum o privesc cu un zambet usor fortat pe fata. Fortat pentru ca acum mi se par copilarii, pentru ca am constatat cat de mult am crescut si cat mai am inca de invatat, daca citind acele dorinte imi doresc sa mai am naivitatea si inocenta cu care le scriam atunci. Asa ca pentru 2008, no wishes, no plans, nothing special. Doar speranta ca de acum inainte o sa privesc lucrurile din punctul de vedere al unei persoane cu mult mai matura si mai stapana pe ea. Si asta n-are cum sa-mi strice.
Cat despre regrete.. "I`ve had a few, but then again, too few to mention...". Da, anul asta probabil a fost anul in care am calcat pe langa mai mult decat credeam pana si eu ca pot, dar pana la urma, totul s-a aranjat exact asa cum trebuia. Deci n-ar trebui sa-mi para rau, pentru ca am facut cum am crezut eu ca e mai bine si, eventually, am avut dreptate. Following your instinct is never a bad thing, cred ca asta e cea mai importanta lectie pe anul asta.
Sort of a relaxed way of seeing things, huh ? O fi, dar asa sunt si eu acum si asa am de gand sa ma si mentin. Desi pana acum credeam ca ma consum din cauza celei mai mici chestii, am constatat acum, la "ora bilantului", ca tocmai chestiile alea mici nu numai ca nu ma afecteaza, dar ma fac cu mult mai puternica. I`m going with the "What doesn`t kill you makes you stronger" line.

So, Happy New Year, folks ! Enjoy your parties, drink your beer and stay tuned. Nu se stie cum imi invie talentele literare in anul ce vine :)

De sezon

2007-12-25T03:50:00.000+02:00

So it`s Christmas. La mine in camera miroase a brad si a colinde si e cald si bine. Si frumos.. tare frumos. Daca as putea sa ma multumesc doar cu atat, ar fi un Craciun perfect.
But no. Poate e felul meu de-a fi, poate sunt amintirile anilor trecuti, poate nu sunt inca destul de matura (oricat de ciudat ar suna asta) ca sa accept unele lucruri. Toata atmosfera asta nu face decat sa ma intristeze si mai tare, n-am in minte decat "si daca..." si ma simt ca Scrooge al lui Dickens, de vorba cu "ghosts of Christmas Past". Mi-e dor de zilele alea in care era atata galagie si forfota in jurul meu incat nu mai stiam de mine, in care aveam atatea de facut, zilele pline cu reuniuni de familie si cadouri din 20 de parti, mi-e dor de colinde care incalcau orice regula a notelor muzicale si de certurile din zilele Craciunului in care toata lumea era stresata, mi-e dor de pianul din dormitor la care se canta "Stille Nacht" si de caseta cu Mircea Rusu care devenise traditie in ziua de Ajun. Nu mai vreau sa impodobesc bradul singura, nu mai vreau sa pun ate la globuri singura, pentru ca urasc asta de cand eram mica, dar totusi s-o fac pentru ca e singurul moment care ma face fericita, m-am saturat de golul de sub brad pe care ar trebui sa-l ocupe cadourile, oricat de mici si simbolice ar fi..
Si mai ales m-am saturat de sentimentul nefericit de a nu apartine niciunui loc, niciunei persoane, m-am saturat sa ma simt straina intre toti.
Sunt singura, trista, doar eu cu pozele, "Vals de weekend" si berea la 4 dimineata. Nimeni n-ar trebui sa simta asta de Craciun. Sunt sigura ca am sa-mi revin, am trecut eu si prin chestii mult mai grele si n-am nevoie de compasiune, dar uneori ma intreb cati ani or sa mai treaca asa.. Just a thought, nothing more.

So.. Happy Christmas, all of you ! And don`t take things for granted, as I did, `cause you never know when they`re gonna just dissapear.

My way

2007-12-10T22:55:00.001+02:00

Screw everything ! Screw school, cu tot ce mi se baga pe gat in fiecare zi, sub pretextul penibil ca "o sa ai nevoie de asta intr-o zi", screw privirile superioare si ifosele de oameni care au cu 10 ani mai mult decat mine si tot stiu mai putine decat stiam eu in anul I, screw all those nights I spend learning and learning and thinking about tomorrow like it`s gonna be a whole different universe if I do good on a stupid test that doesn`t even matter.
La gunoi cu toate parerile din categoria "iti bati joc de viata ta daca nu stai diseara acasa", cu toata dezaprobarea din ochii vostri atunci cand imi iau a cincea bere, cu banii pe care ii cheltui ca sa ma simt bine, orice ar insemna asta, `the hell with everything we`ve accomplished in 4 years if we`re willing to throw it away just because we dissaprove with this and that, la gunoi cu parerile de rau dintr-o dimineata mahmura. All those nights I spent with my friend Jack, all those times I danced and felt good about it, all those people I know and I don`t even remember where from, who cares about that ?
Fuck the pills I`m taking and are not working, fuck prejudecati, diferente de varsta si de mentalitate, distante, fuck the lame excuse I use not to get close to a guy, fuck my memories and my clinging so bad to them. Fuck you for making me feel I`m worth nothing, and you for making me depend on you, and you for making me believe in unreal things and you, for thinking of other people instead of me.
Forget the family I don`t have, stop thinking of all those times I deserved living and didn`t, forget all the fights and yelling at home, forget trusting and sharing without getting anything back. Forget suicide and childish behaviour and fears and loneliness.
Screw everything. "No more walls". Tonight, it`s my turn !

And most of all, screw you guys, aia carora nu le convine romgleza mea. This entry is totally about me and this is who I am.

Ajuta-i din putinul tau !

2007-11-24T13:32:00.000+02:00

Ca tot vin sarbatorile de iarna si e cazul sa fim toti un pic mai deschisi la problemele celorlalti si mai putin egoisti, intiativa de care am auzit acum cateva zile a picat numai bine.

"Ajuta-i din putinul tau!" e o campanie organizata de OSPPEC si are in plan strangerea de haine, jucarii, orice lucru cat de mic care ar putea aduce un zambet pe fata unui copil sarman de Mos Nicolae. Pentru mai multe detalii, click aici sau pe imagine ca s-o mariti.

Asa ca, daca aveti cu ce ajuta, eu va sfatuiesc sa va aduceti aminte ca suntem totusi oameni si ca nu e nimic mai frumos decat bucuria din ochii unui copil atunci cand primeste un cadou.

Torturous analytical thoughts

2007-11-19T19:33:00.001+02:00

Inca ma intreb uneori daca am vreo (reala) problema psihica si daca, in cazul in care chiar exista, e mai bine cu ea sau fara. Sau nu doar mie mi se intampla sa ma gandesc la lucruri total aiurea, fara nici o legatura cu situatia /momentul respectiv(a) ?
Acum vreo doua zile, eu cu niste prieteni, la o runda de cumparaturi prin Metro. Holiday time, deci Metro (sau orice alt hypermarket de-asta, ca deh.. de ce n-ar fi toate la fel ?) e stuffed cu globuri, globulete, brazi artificiali, oferte de cadouri si cozonaci imensi. Intr-un cuvant pute de atata holiday spirit. Acum... nu ca nu mi-ar placea Craciunul. Inca ma bucur ca un copil cretin cand vad brazi si luminite si mosi si alte alea, doar ca imi aduc aminte instant ca nu mai sunt totusi copil. Si ca nu pot sa concep nimic mai deprimant decat un Craciun petrecut singura (cum cel mai probabil se va intampla), iar asta nu va face decat sa-mi dezechilibreze si mai rau starea psihica (care intre noi fie vorba, acum atarna de un fir de par in varful unui plop). Eh.. atmosfera "festiva", bla bla, try to fit in, be one with the crowd, poate, poate trece. Pe moment crezusem ca mi-a trecut.
Nimic mai frumos, undeva intr-un colt al mintii mele imi zambeau niste beri promise cand ajungem acasa, deci sa-i dam bataie. Si ma urc in masina (deocamdata in spate, but not for long >:)). Si cum se facea ca mergeam noi linistiti spre the holy beer, pe mine ma pocneste o idee fabuloasa. Stateam cu capul pe stalpul - cred ca asa ii zice - de la usa si ma trazneste: "ce-as simti in exact secunda in care capul mi-ar fi strivit de fiarele astea, in caz de.. Heaven forbid ?" Ce mi-ar trece prin minte, mi-ar fi frica, ar fi cineva de care sa-mi para atat de rau ca-l las in urma incat sa am timp sa ma gandesc la el/ea, si toate astea intr-o secunda ? M-ar durea ? Mi-ar trece toata viata prin cap, si daca s-ar intampla asta, as regreta ca am facut sau nu ceva ? Stiu, stiu, intrebari existentiale fara sens, dar m-a lovit un feeling atat de puternic incat parea cel mai bun pretext de self-observation. Si inca mi se mai pare intr-o oarecare masura, doar ca mi-am raspuns la unele din intrebarile alea. Cred ca m-as simti extraordinar de eliberata. Free spirit, si la propriu si la figurat, no more worries, no more issues. Frica nu cred ca mi-ar fi. N-as avea de ce, it can`t get worse than this. Regretele... poate chestiile pe care nu le-am facut si nu le-am zis inca. Oamenii pe care nu i-am cunoscut, desi as fi vrut. Dar nimic din ceea ce chiar am facut, nici un gest, nici un sentiment, nimic din ce a fost din proprie initiativa. Astfel de regrete sunt useless si sunt constienta de asta inca de pe acum. Iar acel cineva... heh, as regreta ca nu l-am cunoscut inca :P (nah, de asta nu sunt chiar atat de sigura).
Ok, sa clarificam niste chestii. I`m not suicidal, parca am mai zis pe undeva ca tin prea mult la mine ca sa las sa mi se intample ceva rau. Chestia asta tine loc de un fel de exercitiu de auto-cunoastere, fear-control, introspection, stuff like these. And it really helped. M-am simtit mult mai bine cu mine dupa ce mi-am dat seama de lucrurile de mai sus, mai ales ca aveam un very low self-esteem din seara precedenta ("prietenii" stiu de ce). Acum.. nu zice nimeni ca nu e cel putin ciudat ca tocmai gandurile despre moarte brusca si violenta sa ma faca sa ma simt mai bine, dar... try to look at it from a different point of view.
Nu, nu stiu inca de ce m-am gandit tocmai atunci la asa ceva, o fi fost de vina the whole Xmas thing, or fi fost chestiile alea care s-au rupt undeva in sufletul meu in seara de dinainte, oi fi eu pur si simplu cu niste chestii lipsa prin cap, dar tot mi se pare one of the most interesting things to think about.

P.s.: Faptul ca m-am gandit la un accident de masina n-are nici o legatura cu my old fear of cars, peste aia am trecut deja de ceva vreme. Doar ca parea mai "palpitant" decat sa imi inchipui cum ar fi sa-mi cada o caramida in cap.
P.s. 2: Don`t overreact cu interpretari. Ce vreau sa spun e exact ce scrie aici.

Noile haine ale imparatului

2007-11-12T21:59:00.000+02:00

Am schimbat template-ul. Ca asa ma apuca pe mine, uneori, pofta de schimbari si incep cu ce-i mai simplu. Asa ca m-am pus pe cautat, am schimbat niste mici chestii (cunostintele mele - vagi - de html din anul I de facultate proved to be useful.. finally) si a iesit.. ce se vede. Astept comentarii, critici (in ultima vreme observ ca toata lumea are ceva cu criticatul, primirea lui and so on, da` asta e alta poveste), ce mai vreti voi. Feed-back sa fie. Si daca nu e, inseamna ca, once more, I was right. I do hold the power of ultimate knowledge :P

Cruda realitate

2007-11-09T15:44:00.000+02:00

Am fost acum doua zile la un show de stand-up comedy. Poate aia privilegiati dintre voi (read: care stau in Bucuresti) nu vad mare lucru in asta, dar cum la noi in sat se intampla lucruri din astea mai deloc spre niciodata, a fost o noutate si evident nu ma pot abtine s-o impartasesc. Au fost baietii de la DeKo (stiti voi, "ala cu pula mea") si, desi am ras aproape isteric atunci cand am vazut filmuletzele pe net, nu ma asteptam chiar sa am dureri de burta dupa aia. O ora jumatate sau cat o fi durat, mi-am muncit teribil muschii fetei si la un moment dat am ramas fara aer. Ce mai, sunt tari. Si din cate am vazut eu, n-a fost numai parerea mea. Bine, o fi si din cauza ca romanu` se hlizeste instant cand aude cuvinte obscene (n-am inteles niciodata treaba asta), dar sala aia plina care nu se mai oprea din aplauze o insemna ceva. Chiar aveam nevoie de spectacole de genu` asta, eu una ca sa nu uit cum e sa razi cu pofta si oamenii din Craiova in general ca sa vada ca exista si altfel de distractie decat urcatu` pe masa si bautu` pana dimineata.
Chestie care imi aduce aminte de urmatorul punct de pe dezordinea de zi. Dupa portia sanatoasa de glume si alea alea, vine un prieten cu geniala idee sa mergem intr-o discoteca (? club? ce mama dracu era aia ?). "Hai ba, ca e seara studenteasca de la facultatea mea, cunosc eu oameni pe acolo si e misto". Hai, cum nu, ca doar trebuie incununata seara cu o bere. Cat de rau putea sa fie ? Uof. Extrem de. Nu sunt eu genu` de om care sa umble numai prin discoteci, dar nici in casa n-am stat. Adica, aveam o vaga idee despre cum ar trebui sa arate, care mi-a fost contrazisa total in momentu in care am intrat. Pe langa faptul ca locul arata ingrijorator de banal (canapele de piele, masute joase, pereti verzi - wtf?! - si cam atat), oamenii cu care era populat faceau toti banii. In sensul ca i-as fi platit ca sa nu mai fie atat de penibili. Don`t get me wrong, nu-i cunosc, n-am nimic cu ei, eu comentez .. aparentele. Care erau jalnice. Is it just me sau bluzele alea in doua culori pe care scrie Versace sunt de prin 1900 toamna (asta daca au fost vreodata la moda) ? Si fluierele... my God, fluierele. Cand voi intelege care-i faza cu fluieratul excesiv in timpul unei melodii numai ca s-o acoperi si sa nu se mai inteleaga nimic, o sa mi se deschida o noua perspectiva asupra vietii.
E clar, I`m too old for this shit. Si daca asa se distreaza 'studentii' mai nou, ar trebui sa-mi cumpar niste lana si doua andrele. Ca nimic din ce fac eu nu bate cu ideile astea despre viata ale tineretului din ziua de azi :P

Cereal killer

2007-11-05T17:20:00.000+02:00

Buuuun. Dupa psihoza din entry-u trecut, din care probabil n-a inteles nimeni nimic (nici nu trebuia, era mai mult ca sa-mi calmez eu ego-ul lezat la maxim), mi-am revenit. Si s-a si rezolvat oarecum situatia, ceea ce imi confirma teoria cu "femeile si isteria fara sens go together like a horse and carriage". Bine ca mie imi trece repede :P
Anyway, nu asta era subiectul de azi. Azi avem din seria: "Doar pentru ca-s femeie si inca invat sa conduc, nu inseamna ca nu pot sa ma dau jos la tine sa-ti trantesc o ranga in cap".
Potential victim no.1: taximetristii. Toti, pana la ultimul. Nu e nevoie sa mentionez ca la noi in comuna Craiova se circula dupa legea junglei (impusa tot de taximetristi, de unde analogia mea ciudata ca ar fi one step closer de maimute decat noi, astialalti), iar de cat ii duce capu` in rest iar nu e nevoie sa amintesc, ca doar am tot vazut la tv lately ce le poate pielea. Dar atunci cand avem first degree encounter in trafic si nu sunt eu aia care nu respecta regulile si tot eu sunt claxonata si injurata, eh.. se schimba treaba si avem razboi. Nu credeam ca o sa ajung sa injur la volan, dar uneori nu ma pot abtine cand intoarce cate un destept cu 5 m in fata mea sau ma depaseste pe unde nici nu ma gandeam ca se poate sau ma claxoneaza la semafor ca disperatu` desi eu am dreptate, nu el. Argh !
Potential victim no.2: Veveritele cu masini de 30k de E, care si-au cumparat carnetu` de la librarie. Nu sunt sigura ca si daca ar vrea ar putea sa invete macar semnele alea pe care scrie maaaare STOP, dar sunt convinsa ca n-au vazut mai mult de 3 pagini din cartea aia de legislatie. Sau le-or fi vazut, da` probabil se intampla ca si cu telefoanele cand raman fara memorie, se sterg automat cand apare noua colectie Leonardo sau tre` sa invete drumu spre noul mall. Deh, ce ti-e si cu limitele astea... Have to give them credit though: macar astea se uita in retrovizoare de 3 ori mai des ca altii, asa ca esti mai in siguranta in spatele lor (interpretabila afirmatie, este ? :P). Ce mai conteaza daca isi mai aranjeaza o suvita sau se mai spoiesc cu un pic de ruj ? Intentia conteaza, nu ?
And the winner, with the most chances to become pavement poster is: pietonii. Nu toti, normal, doar aia care-s gaini si te vad ca vii si tot sar in fata masinii. Si am o vaga impresie ca asa sunt majoritatea. Un factor de stres in plus, pe langa categoriile de mai sus. Si aici imi mai scapa uneori cate un "Ba, ti-a cumparat ma-ta strada ?" sau "Mamaie, te cauta moartea pe acasa si tu-mi incurci mie viata", dar asta numai dupa ce franez brusc, ma sperii, opresc motoru`si blochez o intreaga intersectie. Funny, you say. Kill them all, I say. Ca sa nu mai vorbesc de inconstientii care trec pe unde / cand nu trebuie pe ploaie. Dar la astia macar pot sa ma gandesc cu un ranjet sadic pe fata "Las` ca poate ai noroc si vine un taximetrist turbat pe banda ailalta. Bowling alley :D"
Cam astea sa fie.. Bine, sunt convinsa ca or sa apara si altii, ca astia-s ca virusurile, apare cate unu in fiecare zi. Asa ca sa curga frustrarea si injuraturile :P

Manifest

2007-11-04T22:49:00.000+02:00

Where the heck did we lose sincerity ? Cineva pe aici e foarte revoltata de cum evolueaza conversatiile / relatiile.
Adica: "Bai, eu chiar vreau sa vorbesc cu tine ca mi se pare ca esti simpatic, si nu-mi pasa de unde te-am pescuit / agatzat / whatever". Reactie: "Ce-o vrea sa spuna ? Ori face misto de mine, ori e ataaaaaat de disperata. Oricum n-o iau in serios. Daca pot sa i-o pun bine, daca nu, mai are balta peste". Da, evident, de ce as vorbi serios ? Spun si eu chestii ca sa ma aflu-n treaba. Ca si cum eu n-as sti ca tu o sa ai exact reactia aia si totusi o spun, pentru ca uneori in naivitatea mea cred ca mai exista oameni care sunt in stare sa priceapa ce vreau eu sa spun. Si sa nu interpreteze atunci cand nu e cazul. Silly me.

Trezirea, ba !

2007-11-01T11:10:00.000+02:00

O discutie purtata la niste (ca de obicei, cine mai stie cate au fost) beri acum cateva zile mi-a provocat un intens spirit de contra si o pofta imensa de dezbateri interminabile pe tema: "poti sa asculti genuri diferite de muzica sau ramai fidea ?". Asta pentru ca interlocutorii mei de atunci o tineau sus si tare ca nu poti sa asculti rock (oldies rock, sa ne intelegem) si sa-ti placa si "mizeriile" (parca asta a fost exprimarea) de muzici "comerciale" de acum.
Si acum sa detaliem. "Blasfemie ! Sacrilegiu! Iti plac Rihanna si David Guetta si Shakira ? OMG !". Moment in care mie mi-a sarit tandara. Pai bine, kiddies, lemme explain ya something: pe langa tonele de Metallica, Scorpions, Led Zeppelin and so on pe care le am in playlist, mai au loc si cateva "succese" de-astea de moment care mie imi ating coarda sensibila. Si pe care le ascult obsesiv spre patologic pana ma satur. Si trecem la urmatoarele si tot asa. Evident, muzica "de suflet", aia pe care am crescut bla bla (si aici nu intra doar rockul), ramane pusa bine acolo, intotdeauna o s-o ascult cu placere, chiar daca pentru a tz oara. Get the difference, smart pants ? Chiar daca voi ati ramas pe ideea "eu ascult rock, sunt rau", nu inseamna ca trebuie sa purtati ochelari de cal doar ca sa fiti "impotriva sistemului". Doar pentru ca o melodie e non-stop la radio si e ascultata si de.. persoane cu gusturi muzicale indoielnice, printre altele, that doesn`t make it crap. Si daca o persoana cu o cultura muzicala destul de... vasta (pe care o egaleaza numai modestia persoanei in cauza :P) asculta astfel de melodii, inseamna ca n-or fi atat de proaste cum le cred unii.
Si tot legat de asta - in caz ca nu s-a prins nimeni, acum imi revars nervii din seara cu pricina, in care n-am avut ocazia sa ma fac auzita cum trebuie :P - ce mama dracului de replica
e aia "n-au cum sa-ti placa aia, ca nu transmit nici un mesaj" ? Poate mie imi plac primele trei note din melodia x, sau poate al doilea vers din refren ca rimeaza cu ultimu (evident, aici exagerez un pic) sau, de cele mai multe ori, mi se transmite ca ar trebui sa-i dau una aluia care imi tranteste replica de mai sus. Ete fleosk !
Si tot n-am terminat teoria, da` mai multe discutam noi live (cu conditia sa scap nebatuta de acolo :P).
*Disclaimer: the owner of this blog fully respects and understands the very different tastes in music, but can`t help herself when her own (very well developed) musical preferences come in debate*

Flash blog.

2007-10-08T19:08:00.000+03:00

First blight of the day: netu` nu merge. Mai mult de atat, nici macar nu sta intr-un loc. Iar eu fac ture prin casa injurand RDS-ul, serverele de yahoo si pe ai mei ca n-au destui bani cat sa-mi permit eu un provider mai bun. I`m going crazy over here, fara Stumble Upon si blog-reading (btw, trei sferturi din blogger e down) si joculetze in flash. Trist, este ?
Second: facultatea asta imi mananca nervii, resursele si banii si e pacat, ca nu iese nimic bun. Deocamdata. Chit ca stateam eu degeaba in vacanta, acum am impresia ca nu mai stau deloc, consum mai mult oxigen si nu fac nimic. Nici macar prezenta la unele cursuri. Si mai trist.
Third: I need to find an easy way of making money, pana vineri. Si da, un mod decent si legal. Daca n-am sa fac chestia asta, o sa ma sting incet (emo-style :P) intr-o sticla de whiskey. And we wouldn`t want that.
Am mentionat ca facultatea asta imi mananca zilele ? E 7 dimineata, eu sunt treaza de la 5 si tre` sa gasesc printr-un buzunar de la blugi vointa sa ma car la spital. La vie en rose.

Sunt student la Medicina..

2007-10-03T19:51:00.000+03:00

A inceput facultatea si, cum era si de asteptat, eu am comentarii de facut. Uitasem in ce atmosfera "senina" ma invarteam pe acolo. Apoi sa le numaram, coane Fanica:

Concentratia de veverite proaste pe m2 creste ingrijorator de la an la an. Si asta la facultatea unde *teoretic* iti toci nervii 2 ani ca sa intri. Sau asa am facut eu, silly little me. Ma rog, deviem... In primele zile, cand ai crede ca (mai ales) gainile de anu I sunt dezorientate si umbla sa cunoasca si ele una, alta pe acolo, ele prefera sa invete harta barurilor din juru` facultatii (care-s destule cat sa ma enervez eu ca uneori nu pot sa beau o bere ca lumea ca tre` sa ajung la curs). "Faaaata, stii ce facui azi, fata ? Chiuliram toata grupa de la lab-u de anatomie si trecuram prin fata profului si nu ne zise nimic [pentru ca nu va cunoaste inca, tuto!]. Ce dixtractie o sa fie facultatea asta !". Need I say more ? Va doresc o moarte usoara si rapida, ca daca incapeti pe mana astora...
Revenind la.. generatia mea (ce aiurea suna), se pare ca va trebui sa ma invat cu stagiile prin spitale. Care la prima vedere nu-s chiar asa rele, da` am o banuiala ca se impute treaba mai incolo. Si la propriu si la figurat. Ce am (re-re-re)constatat e ca serviciile medicale din .ro sunt sub orice critica. Si nu e neaparat vina medicilor, sunt destui care mai au o urma de bun-simt si se ocupa de tine asa cum trebuie (sau cum li se permite). E vina dotarilor care sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire, a asistentelor care asteapta 10 lei ca sa-ti schimbe plosca / asternutul, a mentalitatii romanului in general. Si asta n-o sa se schimbe prea curand, asa ca nu va ramane decat sa va tratati la Viena sau mai stiu eu pe unde.
De mult ma gandeam eu de ce naiba m-am dus la facultatea asta, cand stiam ca o sa invat / muncesc toata viata (and I`m not such a big fan of work). Am aflat azi. Ca dupa 20 de ani de chirurgie + invatamant sa am un salariu de 20 de milioane. Sau, si mai rau, mai tarziu o pensie de 6 milioane. Asta-i pentru desteptii care striga sus si tare ca medicii n-ar trebui sa accepte banii / gaina / capra / mai stiu eu ce le aduc bolnavii dupa ce se fac bine. Inca un motiv care consolideaza convingerea mea ca trebuie sa ma car dracului de aici (read din tara mea de jale de mana a cincea) in primele luni dupa ce termin facultatea.

Last but not least. Asta-i ceva mai personal si parca vad ca maine ma asteapta zidu` si pietrele in fata facultatii. Colegii mei sunt.. cum s-o spun cat mai elegant... cel putin ciudati, din punctul meu de vedere. Aaaadica: dupa razboi (sesiune, restante, rr si alte alea) multi viteji se arata, si de unde toata lumea se intelegea bine, acum nu mai pot sa fumez o tigara linistita ca-i simt vreunuia rasuflarea in ceafa si ii simt curiozitatea infantila de a afla / critica tot ce fac eu. Ma rog, nu numai mie mi se intampla, dar eu fac studiu de (un singur) caz. Ma fratilor... daca o s-o tineti asa pana in anu` 6 o sa inventati un nou sport olimpic: alergatu' unu' dupa altu' cu bisturiul. Acum, nu ca eu n-as avea anumite antipatii pe acolo, dar nu le-am "provocat" eu si eu una am inteligenta necesara sa le ignor. Nush de altii...

Cam astea este.. Sau pe astea mi le aduc aminte acum. Dar sunt sigura ca urmeaza si episodu` 2, cat de curand. Life wouldn`t be so much fun without this.

Teenage dirtbag. Useless nonsense.

2007-09-30T23:59:00.000+03:00

September has ended. Si eu nu m-am trezit deloc, ba din contra. Am inceput sa am senzatia ca traiesc o viata care nu e a mea. Si ce e mai grav, ma complac in situatia asta. E atat de usor sa nu te intereseze de nimeni si de nimic (nici macar de tine), iar eu sunt atat de obosita sa mai incerc altceva incat... numbness. Am auzit o replica intr-un film acum cateva zile .. "Do you have a life, or just an existence ?". Probabil asta mi se intampla si mie de ceva vreme incoace. Dar sunt mult prea self-centered ca sa va mai las un pic de oxigen, asa, de la mine, asa ca o sa continui sa-l consum degeaba. Oh well.. have to go. Ma intorc la tigari dubioase fumate in locuri si mai dubioase, la desene abstracte cu markerul, la locuri care odata imi erau atat de dragi, dar acum nu-mi mai inspira decat tristete si mai ales la cele multe beri care imi tin companie. The dark side of the moon.

Wake me up when september ends

2007-09-13T23:52:00.002+03:00

When I was a child I caught a fleeting glimpse,
Out of the corner of my eye.
I turned to look but it was gone.
I cannot put my finger on it now.
The child is grown, the dream is gone.
I have become comfortably numb.
Numb to everything, numb to exams, numb to people, to family, friends, going out, smoking, drinking, driving, getting up in the morning, looking out the window, numb to music, the sun, the mountain. Numb to getting to know people, to movies and to whatever the "casual" life may bring. And most of all numb to you.
But then again, cum zice un prieten ...

Dreams are my reality

2007-09-07T17:23:00.000+03:00

*Stiu ca am mai scris undeva lucrurile astea, dar inca exprima cel mai bine ce gandesc eu acum. Nu strica niciodata sa-ti aduci aminte.*

"Ma rog. The whole point of today`s post is.. remembering. Azi merg sa-mi amintesc.
Azi ascult Freddy Fender si Emmy Lou Harris si imi amintesc drumurile lungi cu o masina incinsa de soare si mirosind a benzina si cu un casetofon din care se auzea mai mult zgomot decat muzica. Si cu toate astea, era a mea, era muzica mea de suflet, erau momente pe care iubeam si atunci, cu mintea mea aia de copil, si acum, cand incep sa inteleg ca n-am sa le mai am niciodata.
Azi fredonez "From a jack to a king" si "Touch me" si invat din nou sa joc macao pe puncte (btw, that was the real version of the game) si ma plimb pe ulite de mult uitate la tara.
Azi caut cu disperare printre zeci de casete aruncate intr-un sertar "See you later, alligator" si "The teddybear song" si stau noaptea pe balconul unui apartament banal de la etajul 4 al unui bloc la fel de banal, dar care pentru mine a insemnat toata viata, asteptand ore in sir o melodie la radio.
Azi invat din nou sa dansez dansuri pe care n-am sa le mai dansez niciodata cu aceeasi frenezie, azi ma plimb cu barca prin parc si mananc pizza la Coleti (does anyone even remember that ?), azi fac puzzle-uri de 3000 de piese si ma joc Wolfenstein 3D si Supaplex.
Azi inregistrez casete pentru walkman-ul pe care mi l-am dorit mai mult decat orice, azi am din nou 10 ani si sunt mandra cand ma duc la cursurile de dans, pentru ca stiu ca cineva e acolo pe marginea ringului pentru mine si ca oricum, atunci cand dansam noi la o petrecere se opreste toata lumea si ne priveste. Azi ma simt rasfatata si iubita si simt ca apartin unei lumi care mi-e mai draga decat orice si pe care am s-o pierd maine cand am sa ma trezesc.

Azi "Before the next teardrop falls" si "No charge", azi "Blue bayou" si "Wasted days and wasted nights" si "Cold, cold heart".

Azi "To daddy"."

Vreme de betie...

2007-09-05T17:21:00.000+03:00

Nu stiu cum e la voi, da` la mine ploo. Si ploo, si ploo si iar ploo. Si tot ce ma inconjoara are un aer usor depresiv, intunecat, autumn-ish. Which is enough to make my emotional, incontrolable self go nuts, as fi zis acum ceva vreme. Dar nu si azi. Nu de data asta. Am avut azi-dimineata o revelatie, pe care nu pot s-o tin numai pentru mine.
Ma trezesc eu "cu greu" (a se citi aproape cad din pat) pe la 8 azi-dimineata. Dau cu ochii de ceas, vad ca e mult prea devreme pentru ca sinapsele mele sa functioneze bine si incerc sa ma urc inapoi pentru repriza a doua de somn. Inutil sa spun ca n-am reusit. Blesteme, injuraturi, tot tacamu`, ma hotarasc intr-un final sa ma tarasc la bucatarie sa-mi fac o cafea. Si am un moment de inspiratie divina: "ce-ar fi sa-mi beau eu cafeaua pe balcon (pe care nu l-am mai vizitat de.. multe zile), ca tot ploua si e mai curat aeru` si... n-am facut asta de mult ?". Buuun.. ma inarmez cu plapumica, perna, tigari, etc etc - daca as fi putut mi-as fi mutat patul cu totul, ca deh, asa sunt eu, mai rasfatata si nu concep sa-mi beau cafeaua de dimineata altundeva decat in varfu` patului :P - si sa purcedem spre "locul faptei". Constat ca e cam frig, deci e nevoie de "implapumire" ca lumea, aprind o tigara, imi dau seama ca nimic n-ar merge mai bine decat un Leonard Cohen cu "Waiting for the Miracle", iar blesteme (ca nu m-a dus capu` inainte) cat ma duc sa dau drumu si la fondul muzical, and we`re all set. Pe cuvantul meu (de pionier) ca n-am mai simtit niciodata o stare de relaxare atat de brusca precum aia de atunci. Era ploaia atat de linistita si.. constanta.. si prima tigara de dimineata si cana fierbinte de cafea in mainile mele (aproape) inghetate si caldura de sub plapuma.. Sublim. No yoga class / bubble bath / shopping experience / whatever nu se compara cu ce-am simtit azi-dimineata. Imi si inchipuiam o dimineata la munte, refreshing and all, dupa o noapte plina de.. ah, gata, iar o dau in chestii prea personale :">.
All in all, dupa perioada asta atat de ciudata de stres intens, a picat cum nu se putea mai bine. Plus ca e o metoda ieftina si destul de nesolicitanta care se poate aplica oricand (oricand tine natura cu mine, that is). Ah, si nu-mi pot imagina cum ar fi chestia asta plus un pahar de vin rosu.. oh, wait, I can :D
That`s it, I`m off to another episode of my revery.. " Let's be alone together /Let's see if we're that strong..."

Wishlist

2007-09-04T09:57:00.001+03:00

Dear Santa,
Stiu ca n-am fost chiar cuminte anu` asta, si ca merit din plin nuielusa de rigoare, daaaaar... daca tot o s-o primesc, poate sa vina atasata de un baiat asa, cam cum visez eu undeva, intr-un colt intunecat al mintii mele ? A, nu mai stii ? Vin si specificatiile tehnice acum.
- Vreau pe cineva care sa stie in primul rand sa se si poarte conform statutului de "mascul feroce" pe care il pretind toti. Nu, nu ma atrage deloc sa-l aud ca-si baga si-si scoate o data la 2 minute sau sa-l vad ca sare la bataie cu oricine, din orice. Mi-ar placea sa stiu ca am langa mine pe cineva care a trecut de pubertate. Ok, radem, glumim, dar atunci cand vine vorba de niste gesturi pe care eu le consider normale, ar fi placut sa le si faca (e.g. sa-mi deschida usa, sa-mi traga scaunul cand ma asez, sa-mi tina haina etc etc.). Dupa mine, parca asta se cheama educatie, nu ?
- Is it too much to ask for someone whom I can talk to ? Si da, altceva decat detalii tehnice, cat de rau s-a imbatat acum doua zile "cu baietii" si cum ar merge el cu 500 km/h cu masina pe care n-o s-o aiba niciodata. Ya, I know, small talk, it has to happen, dar nu in fiecare zi si nu pe aceleasi subiecte. I can take it, dar pana la o limita. Si inca ma incapatanez sa cred ca nu-s chiar atat de "narrow-minded" sa nu pot purta o conversatie decenta despre orice altceva.
- I want someone somewhat independent. Financially speaking. Independent de mine, adica. Inteleg, viata de student / parinti incapatanati / not that much of an income (nu, nu m-au interesat niciodata banii cuiva), dar daca tot vrea sa iesim in oras, at least let him have some money to pay for his drinks. Mai ales daca e "cul" si bea numai bauturi scumpe. Da, chiar daca eu am bani (relativ destui) la mine de fiecare data, tot ma enerveaza sa primesc "the sad puppy eyes" si replica "stii ca nu-mi place sa beau pe banii tai, daaaa`.. pot sa-mi mai iau o bere ?". Argh, gets me mad even now only thinking about it.
- Vreau sa ma asculte. Atunci cand povestesc ceva, macar atunci cand e vorba despre mine. Nu-mi convine de nici o culoare sa mi se taie ideea la jumate si sa se transforme toata "discutia" intr-un monolog despre ce a facut el in ziua aia. Definite turn-off si ma plictisesc si plec. Pierderea lui, pana la urma :P
- Last but not least.. the "in za bedroom" situation. Which brings me back la educatia de care ziceam mai devreme. Nu sunt o papusa gonflabila si ma astept sa fiu tratata in consecinta. Adica bine, ne simtim bine and all, dar in nici un caz nu reducem totul la atat, ca deh, sunt si eu femeie si poate am nevoie de un pic de rasfat si sentimentalisme si respect (mai ales). Otherwise, data viitoare nu mai primeste si asta chiar e o mare pierdere (nu, nu sunt deloc narcisista, doar foarte sigura pe... performantele mele :P). Oh, de "I`ll do you if you do me" nici nu mai vorbesc, ca doar nu mai avem 5 ani.
Lots of thanks, Ankutza.
P.S. Can he come wrapped in shiny red present-paper ? :D (Asta chiar a fost o gluma, n-am nevoie de vreun Elton John)

Hai ca nu e chiar asa de lunga lista mea :) Si nici exagerata.. nu ? Either that, or I was born in the wrong century. Si da, in case you were wondering, ii trimit scrisoarea lu` Mosu` de-acum, ca sa fiu sigura ca o citeste si pana la Craciun.. poate, poate.. nu se stie niciodata de unde sare iepurele :)

*Later edit: ca sa linistesc spiritele vioaie care se intrebau despre cine o fi vorba aici, precizare: nu e vorba de nimeni in mod deosebit, de cineva anume al carui comportament imi place / nu-mi place, nu a fost EL singurul din viata mea, asa ca nu va mai legati de asta. Nu bat apropouri, nu critic, nu arunc cu noroi. Nu-mi sta in fire. *

Trei doamne, si toti trei...

2007-08-28T00:23:00.000+03:00

Pe o nota mai optimista decat pana acum:
Se ia o tipa de 21 de ani, se promit cate-n luna si-n stele si se aseaza frumos la volan. La un volan for real, adica al unei masini, care surprinzator, asculta de tine la un moment dat. Evident, momentul trebuie "sa-l simti". Acum, pe mine nu m-a invatat nimeni la scoala cum se "simte" o masina (alte chestii poate, dar deja iar luam o nota prea personala), asa ca.. am reusit sa opresc motorul de 5 ori pana sa ma invat cu "punctul de maxim" (numai mie mi se pare ca e mai usor sa faci dragoste cu cineva si sa-i placa decat sa conduci o masina ?) pana la care merge ambreiaju`. Ma rog.
Problema e in felul urmator. Vine instructoru`, te ia, te astepti sa mergi pe un drum mai putin populat decat principala "artera de circulatie" (se vede ca am bagat la cap legislatia, este ?), si dupa 10 m opreste. "hai, aseaza scaunu, fa aia, bla bla". Si tu, ca femeie ce te afli - si deci isterica din nastere - te panichezi. "Hai, acum, condu". Thanks, as prefera sa ma tai, sa ma infigi intr-o sticla (oricat de aiurea suna, nu va ganditi la prostii) si sa ma bagi la cuptor. Si, cum e si normal, tu incerci, ca de aia esti intr-o masina cu dubla comanda, ca sa presteze ala cand tu te crizezi prea tare. Ghinion, ca n-ai semnalizat cand trebuie / n-ai tinut banda / n-ai schimbat cum trebuie / si ai blocat 5 taximetristi in spate, doua tute care se cred Catwoman pentru ca au Audi si inca unu` cu o Dacie din `90 care oricum n-are nici un stres ca nu-i porneste masina in cele 10 minute in care tu te reculegi. "Asta e, daca pana acum nu stii sa iei o curba cum trebuie, nu e vina mea." Oh great.. deci e vina mea cand vreau sa sa schimb vitezele (in ritmu` meu, e adevarat) si tu deja esti cu mana pe schimbator, sau cand eu accelerez si tu tii ambreiaju` apasat, de ma gandesc ca am omorat motoru` ala de tot. Si tot vina mea e, cand eu incerc sa fac ceva din proprie initiativa ca sa ma invat si tu dai in pedalele alea de le scoti prin faru` din dreapta, ca deh, tu esti sofer cu experienta si eu sunt newbie..
All right now.. sa ma si explic. Instructoru` meu e probabil unul din cei mai buni din Craiova. Experience, credentials, bla bla. Ca am eu anumite nelamuriri / frustrari pe care le vars aici, e alta treaba. Dar sunt convinsa ca nu o sa ma "slabeasca" pana cand nu am sa stiu sa conduc cum trebuie. De aia nici nu comentez cand urla la mine. Ya, mai am momente in care cedez emotional si (I act like a woman) incep sa dau apa la soareci, dar imi trece repede (si numai in intersectii neaglomerate :P). Una peste alta, zice-se ca nu ma descurc atat de rau pentru a doua saptamana de stapanit cei 35 CP - da, e putini, da bine ca e, cum ar zice romanu`- si s-a comentat ca pun niste frane "de vis". Chestie care habar n-am ce inseamna, eu stiu doar ca nu-mi place sa dau cu capu` in bord / tetiera cand se opreste masina. Deci se considera ca nu sunt o amenintare atat de mare pentru soselele patriei inca.
Ah, titlul entry-ului, you say ? E vorba de cele 3 (trei!) pedale ale masinii si despre marele meu regret ca n-am 3 picioare sa pot sa le controlez pe toate, in timp util. Dar si asta, ca si altele.. trece, ca e vremea rece.
Ca si concluzie (sau nu, ca n-am fost foarte coerenta azi), daca pot aia care merita masini de 100k E pe mana si tot le pocnesc (a se vedea succesiv bordura - stalp - casa, stiu eu ce vorbesc), eu de ce n-as putea ? Ambreiaj, a-ntaia, acceleratie si tot inainte, nu ? :)

What if it`s only "make believe" ?

2007-08-26T22:39:00.001+03:00

So what.. ? Maybe it is. Si de aia a murit libelula. Continuand pe acelasi ton sarcastico-imatur, si daca fac nebunia asta, ce ? Stiu ca vine din senin, stiu ca poate confund eu lucrurile, ca poate am sa ma confrunt cu cea mai mare dezamagire din viata mea, si totusi.. Daca lui Columb i-ar fi fost frica, acum ramaneam fara Microsoft :P
Ma enerveaza oamenii care pleaca din start cu o idee fixa. "Daca s-a intamplat sa-l/o intalnesti acolo, atunci clar, nu e bine, nu poate sa-ti faca decat rau". Sau si mai rau, o dau pe reverse psychology: "A, pai eu zic sa faci asta, ca oricum, stii tu ce ti se poate intampla si *de fapt eu ma gandesc ca tu esti dusa rau de tot* am incredere in capacitatile tale mintale *read: de-aia nu mai pot eu, de ce faci tu pe unde faci*". That`s what bugs me the most. People, daca eu vin la voi cu o intrebare, inseamna ca am nevoie de un raspuns. Unul serios, la fel de serios ca si tonul pe care intreb eu, nu unul venit din prejudecati si probleme puse din punctul vostru de vedere. Nu de compasiune, nu de sfaturi din categoria "daca as fi muma-ta, te-as lega de picioru` patului" si alte de-astea. Just a freakin` simple advice. A devenit atat de greu sa fim sinceri unul cu celalalt in.. epoca "moderna" in care traim ? Daca eu ma duc la cineva pe care il consider prieten (bun) si arat in toate felurile posibile ca am nevoie de o parere (a cuiva care ma cunoaste cat de cat), trebuie neaparat sa dam ochii peste cap si sa facem misto, ca si cum ala care intreaba "has no brains" ?
Dintr-un punct de vedere strict personal, eu una oricum tot ca mine am sa fac. Ca e bine sau rau, asta n-am decat sa constat EU, dupa aia - aia meaning decizia, pe care eu si nimeni altcineva, o s-o ia. Dar asta nu inseamna ca nu ascult ce-mi spuneti voi, atata timp cat ne incadram in limita seriozitatii mai sus descrise. Doar ca am nevoie de ceva care sa aiba macar un pic legatura cu ce intreb eu, nu doar cu "let`s make fun, anyway she`s never serious", `cause maybe I am sometimes. Get it ?

*Disclaimer 1 (da, imi place cuvantu` asta, si ce ?): Asta a fost frustrarea serii asteia, dupa o lunga discutie care nu mi-a convenit de nici o culoare, desi stiu ca mi-a fost dorit numai binele. Asa sunt eu, nerecunoscatoare, atunci cand mi se face morala :P Don`t get upset, ca n-ai de ce. *
*Disclaimer 2: Stiu ca blogul ia o tenta foarte personala de la o vreme incoace, dar daca nu as avea locul asta unde sa-mi revars toate nemultumirile si sa am unde le citi dupa aia, as innebuni. Asa ca.. asta e, get used to it. Blah. *

Back to square 1

2007-08-24T15:37:00.000+03:00

Funny mood I`m going through these days. Se presupune ca ar trebui sa fiu in "recovery time". Si de fapt sunt, dar numai noaptea, when I`m all alone and I have time to think about myself, and it gets worse. In timpul zilei am atatea de facut si ma fortez sa nu-mi aduc aminte ultimul an jumate din viata mea si, surprinzator, imi iese destul de bine. Ma rog, concluzii inutile. Ideea e ca ultimele experiente m-au invatat o gramada de lucruri. Pe care trebuie sa le descarc undeva, altfel o sa fac implozie or something.
Nu-mi pare rau. De ce s-a intamplat, pana in ultimul moment. Imi pare rau ca (iar) m-am lasat condusa de niste sentimente care au aparut.. din senin. Si au disparut la fel de brusc. Imi mai pare rau ca am trait o mare, mare minciuna (sentimentally speaking), pentru ca uneori e mai bine sa inchizi ochii si sa te prefaci ca nu exista ceva, in loc sa suporti greutatea de a-l infrunta. Imi pare rau ca am dat (a cata oara ?) prea mult din mine, iar cand am vrut sa cer ceva inapoi era prea tarziu. Imi pare rau ca nu m-ai cunoscut niciodata asa cum sunt si ca intotdeauna ai preferat sa ii asculti pe altii sau sa te iei dupa aparente. Imi pare rau ca am facut o gramada de greseli si imi pare rau ca mi-a parut rau dupa aceea. Ca am incercat intotdeauna sa ma conving ca nu am nevoie de altceva. Ca am fost intotdeauna "best person in the world", iar atunci cand am facut o prostie, n-a mai contat asta, ci doar orgoliul tau. Imi pare rau ca acum eu sunt personajul negativ, dar nu-mi pare rau ca de acum inainte n-am sa mai am de-a face cu astfel de oameni care acum cred ca au dreptul sa ma judece. Imi pare rau ca am o multime de amintiri frumoase, la care acum nu mai pot sa ma gandesc pentru ca doare prea tare prezenta ta in ele.
Si, nu in ultimul rand, imi pare rau ca am atatea pareri de rau, care uneori ma impiedica sa-mi traiesc viata asa cum ar trebui.
But no more. Punct si de la capat (strange, asta nu mai pare atat de greu de facut cum credeam pana acum).

Beer.. and where stuff begins

2007-08-10T01:11:00.000+03:00

Ca de obicei, iar n-am somn.. Un obicei prost, recunosc, da` doua luni pe an am si eu vacanta, ce.. pana calului. Si cum stau eu si cuget.. da, asta e noua ocupatie, de cand nu fac nimic util societatii, (atunci cand nu ma joc joculete foarte not-mind-triggering pe yahoo) stau si cuuuuget adanc toata ziua. Uneori degeaba, alteori.. si mai degeaba.
Unde vreau sa ajung e ca de multe ori am o bere in fata. Din lipsa de alta ocupatie, lipsa de mancare comestibila prin casa, lipsa de bani de orice altceva etc etc etc. Pana la urma, o bere merge oricand / oricum / in orice pozitie. De multe ori e Golden sau Bergenbier sau, in cel mai rau caz (sau bun, depinde care jumatate a sticlei o vezi) bere la litru, nici eu nu mai stiu ce marca. In orice caz, bere produsa in Romania, vanduta ieftin ca nu e cine stie ce mare nume cu care sa se plimbe fitzosii prin discoteca si cu un gust exact la fel de fiecare data, indiferent de ce scrie pe eticheta aia prost facuta la vreo tipografie de cartier. Intamplator, acum beau Carlsberg (deh, pay-day has to come some time each month), dar pe cuvantul meu de bautor de bere constant si devotat ca are acelasi gust ca Skol-u de acu doua zile sau ca Tuborg-u de ieri. La cutie sau la sticla (intelegeti voi daca nu mai tin minte exact ambalaju` :P), gustul e exact acelasi. Poate modificat un pic de faptu ca sticlele sunt spalate cu un pic mai mult clor si nu reciclate. Nu stiu, poate nu stiu eu ce spun - desi prefer sa fiu sigura pe gusturile mele de vreo 3 ani incoace
- dar in "tara mea de jale", bla bla, berea se imparte in trei categorii : alea de la Brau Union, alea de la Tuborg si alea scumpe, de la mama lor (vezi Guinness, Corona, alea nemtesti nefiltrate carora nu le pot pronunta niciodata numele and so on). Dar sa nu ne oprim aici. Diferenta dintre un Carlsberg si un Skol (produse de aceeasi companie) intr-un bar e de vreo 3 lei. 3 lei = 3 paini pt necunoscatori. Pentru acelasi gust. Evident, o bere "jmechera"- 5 lei, impresia pe care i-o faci gagicii pe care ai pus ochii in seara respectiva - priceless.
Ce ma enerveaza pe mine (ca sa ajung la ideea.. intregului entry) e ca platesc doua beri pe una. Pana la urma, la atat se reduce. Ma seaca intreaga mentalitate a romanului de a lua mai multi bani pe acelasi produs numai pentru ca e facut "under the supervision of" cine stie ce marca de bere din cine stie ce tara, unde, no worry, si rebuturile lor ar fi mai bune decat ce filtram noi in fiecare seara. De unde si constatarea ca in tarile de mana a cincea (fie-mi iertata etichetarea, dar asta suntem) pietrele la rinichi sunt de 2 ori mai frecvente.
Si nu e vorba numai de bere (asta a fost doar punctul de plecare). Sunt atatea lucruri pentru care platim mai mult, desi sunt produse la noi in ograda, si acceptam asta pentru ca...deh, investitori europeni. Think of Dacia. Si Renault. Care au venit cu un design nou si cam atat. Masinile tot "pe romaneste" sunt construite, au aceleasi probleme, le cumpara exact aceeasi clasa sociala de oameni, doar ca pretul e cu vreo 3000 de euro mai mult. Pentru ca scrie pe contract Renault.
Si mai sunt o gramada de astfel de exemple. Nu sunt nationalista sau ceva, dar un pic de constiinta de sine ar trebui sa aiba fiecare. In sensul ca "de ce sa platesc mai mult pe ceva ce inainte era mult mai ieftin, in acelasi loc, construit / facut exact la fel". Pentru ca ne-a lovit peste fata valul capitalismului si ne lasam dusi de el, fara sa vedem unde mergem exact. Nu stiu economie, nu fac politica, nu imi impun parerea nimanui. Eu doar exprim ceea ce cred din ce vad.
Expecting your opinions...

1+1=2. Sau nu.

2007-08-02T01:43:00.000+03:00

Nu, n-am murit.. inca. Am hibernat doar, in asteptarea unor zile in care nu explodeaza termometrul. Sau am pierdut prea multe nopti (deh, vacanta) ca sa mai am ceva inspiratie in mine sa scriu 3 cuvinte aici. Dar, as you all know, evil never dies, asa ca inca mai ocup spatiu` pe serveru` nenilor astora si inca mai aberez pe aici.
Things that changed:
I`m older
** Si complet adulta ca sa pot sa beau in orice tara din lumea asta. Curios (sau nu) e ca odata cu urarile de "la multi ani" toata lumea s-a grabit sa-mi spuna asta...**
but no wiser. Inca mai fac aceleasi greseli, inca sunt adolescenta incurabila, inca mai cred intr-o gramada de chestii care n-au nici un viitor. But then again, asta e alta poveste, de care incerc sa ma detasez. So let`s move on.
Today`s topic: relationships. Nu "mommy, daddy, friends, I love you", stiti voi la ce ma refer. Relationships pe care (incerci sa) le construiesti cu cineva, dar de la un anumit punct nu mai merge. Pur si simplu, fara sa fie vina cuiva, ajungi la momentul in care s-a spus / facut tot ce era posibil. Adica la momentul in care iti dai seama, intr-un coltisor ascuns al tau, ca it`s time to move on. For the record, parerea mea e ca fiecare relatie pe care o ai te ajuta sa cresti, sa te maturizezi in feluri diferite, numai ca sa te pregateasca pentru.. the final level. Revenind.. cat de departe poti sa duci o astfel de relatie / prietenie in care stii ca ai mai mult de dat, dar nu poti ? Pana unde merge dragostea (presupunand ca odata a fost asa ceva) si unde apare obisnuinta si cat de puternic trebuie sa fii ca sa iti dai seama de limita (atat de fina) dintre ele si sa poti actiona in cel mai bun fel posibil pentru tine si pentru celalalt, pe care l-ai iubit, candva, sau inca il mai iubesti, dar nu.. cum ar trebui ? Si daca nu poti lua o hotarare care sa nu raneasca pe nimeni, atunci pe cine preferi sa sacrifici ? Cine e mai important ?
Sau, worst case scenario, atunci cand apare altcineva, mai si mai si mai decat... prezentul. Te lasi purtat de sentimente si traiesti ce ti-ai dorit intotdeauna sau te cenzurezi si.. astepti sa treaca ? Si daca trece si apoi apare din nou ? Cu frustrarea si regretele ce se intampla ? Le ingropi in tine, undeva, le acumulezi si cand te astepti mai putin, ies la suprafata intr-un fel pe care nu ti-l imaginai niciodata. Si rezolvi... nimic.
Evident, exista si alegerea cea mai usoara: live the double life. Just pretend (after all, even Santa is just pretending to be). Live your life as it was before, and once in a while, pretend you don`t have to care for anyone. Dar, pana la urma, pana unde poti sa duci minciuna asta si cata lume ar avea apoi de suferit pentru ca tu ai fost suficient de las sa iti ascunzi sentimentele (inclusiv tu) ?

Nu incercati sa cititi printre randuri, ma chinuie si pe mine cateva intrebari, asa, ca de vacanta si lipsa de ocupatie.

*Disclaimer 1: Nu, nu e vorba de mine / legat de mine / intamplari pe care le-am trait eu (recent). Probabil doar am vazut one too many romance / drama movies si mult prea mult "Sex and the city"*

*Disclaimer 2: All you smart pants out there - si aia cativa (cinci ?) care mai cititi chestia asta - don`t see the things as I write them. Try to see them in your own perspective. Think about (whom you think is) the love of your life, imagine yourself in this situation 5 years from now and post a comment. I could surely use some opinions on this.*

"Durex" cu incredere !

2007-07-09T18:57:00.000+03:00

*moment de refulare* AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAH ! GODDAMN KIDS, NU VA MAI SUPORT, I HOPE YOU GET HIT BY THE NEXT LIGHTNING AND DIE IN PAIN ! *ok, feeling better now*
Bun, now let`s explain. I like kids. I love kids, I hope to have my own someday. What I don`t like sunt monstruletii aia mici pe care ii dau parintii afara din casa ca nici ei nu-i mai suporta si ii lasa o zi intreaga "sa se joace si ei, ca-s mici" si-mi mananca mie nervii / somnu` / auzu` etc etc etc. Lady, teach your little Chucky ca o fi el copil si o avea voie mai multe, da` nu e pe tarlaua ta de la tara sa urle ca disperatu`.
Let`s see. Cazu` nr.1. Azi-dimineata. Eu trezit la 6, mers jumate de oras, frecat menta de-ampixulea o ora in soare, intors acasa, mare nevoie de somn, in pana mea ! Ma culc la 8 jumate. La 9 am impresia ca pica o bomba atomica sub geamu` meu. Voce suava de copil "Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !". Fmm de puradel, cu muma-ta care te-a scos din cusca, dumnezei, prescuri si alte alea. Ma ridic cu greu din pat, observ ca geamu e deschis si mai mult, puradelu cu ma-sa cu tot sub geam. "Cucoana, tine-ti bestia ca daca-l mai aud o data ies la ei si ii infig un par in fund pana tace" (bine, n-am zis asta, da mi-as fi dorit.. cu atata ardoare *sigh*).
"Vai, Ancutza, te-am deranjat ? E si el mic, are multa energie, stii..."
Nu femeie, ador sa ma trezesc dimineata cu privighetoarea de fiu-tau sub geam. Constant. Si daca l-ar duce capu` mai mult decat sa urle dupa ma-sa cand e fix langa el, si-ar consuma energia facand inot sau jucandu-se cu ailalti puradei ca el pe terenu` de joaca amenajat pentru ei sau eu stiu ce alte alea. Dar nu, mai bine sta sub geam si ma exaspereaza pe mine. In fine.. mi-era prea somn, asa ca am trantit geamu` si-am lasat-o cu o privire de vitel la.. stiti voi ce. Cu odrasla ei cu tot.
Cazu` nr. 2. Acu` o juma de ora. Constat ca nu e unu` singur. Sunt o armata. O gramada de Chuckie-like-creatures, care urla fiecare cate altceva, si pe care, culmea, parintii care stau la 4 si ii doare in basca de zgomotu pe care-l fac, nu-i lasa sa plece din fata blocului. Da, eu stau la parter si cu geamu` deschis se aude si cand vorbeste cineva in soapta (si sa stati voi vara cu geamurile inchise). Buuun.. ma gandesc, hai sunt copii, se joaca si ei, mai tipa unu la altu ca na, ata ete, si eu faceam asa (desi noi eram exilati la mama dracu, sa nu cumva sa deranjam somnu de frumusete al babei de la 2 and so on.. ma rog), bla bla. Dar am si eu o limita. Atunci cand la mine explodeaza Metallica in boxe si eu n-aud, we have a problem... Mhrrrm. "Ba, ia dati voi sonoru ala mai incet, ca nu v-au cumparat parintii camp sa urlati pe el". "Ahahahaaa, ia uite, se ia de noi. Daca nu-ti convine, muta-te". M-am blocat pt 30 de sec. Copii de 5 ani. "A da ?" in gandu` meu... "vedeti voi pe dracu`". Ii amenint cu parintii bla bla, se imprastie ca vrabiile si am si eu o jumatate de ora de liniste. Vad ca acum iar fac scandal. Ba mai si striga ca i-a trimis "maaaaamiii" sa se joace acolo. Asa ca acu ma duc sa trag furtunu` din baie (norocu meu ca bunica-mea e "florareasa" si ii e lene sa care sticle de apa dupa ea asa ca a improvizat un furtun de vreo 10 m pe care-l taraste prin toata casa). N-o fi foarte inteligent din partea mea sa ma pun la mintea lor, dar ma calca pe coada atat de rau incat acum am de ales intre asta sau sa le dau foc. Si asta presupune prea mult efort..
So, in concluzie, ma intreb daca totusi faza pe care am auzit-o acum ceva vreme cu "De la ce varsta poti sa-ti bati copii ?" e chiar atat de iesita din comun...

Back in business

2007-07-08T18:52:00.000+03:00

I know, I know, iar s-a lasat prafu` pe aici, don`t blame me, blame the beast some call "college". Dar s-a terminat. Gata, no more stat pe afara pana la 22 ca si copii de clasa a 4 a, no more trezit dimineata la 6, no more cursuri, ciorne, desene, si alte alea (o sa le dau foc, serios..), no more stress, no more sesiune ! :D. Cea mai lunga luna din viata mea. Mi se pare ca a trecut o vesnicie de cand am dat primu` examen si m-am gandit atat de mult la zilele astea de dupa incat nu prea percutez eu bine ca s-a terminat. Stiu ca nu e mare lucru si mai stiu si ca mai sunt inca 4 de trecut *insert whining here* dar... counting down is better than the other way.
In alta ordine de idei.. M-am tot uitat zilele astea la cum a decurs bac-u si la reactiile diversilor.. care merita toti banii, numai pentru ca m-au facut sa rad atunci cand n-aveam chef de nimic. "Examen de maturitate".. right ! Maturitate my ass. Sau o fi o alta interpretare a cuvantului (de cand cu dictionarele astea noi, eu sunt cam in urma..). Probabil ca sutele de fituici / carti / caiete de prin bai sau pe unde mai erau ascunse, telefoanele cu handsfree, "protocolul", parintii care urla subiecte pe la geamuri, plansul ca o scolarita ca "si-au batut joc de noi si au vrut sa picam toti" sunt dovezi ca odraslele sunt pregatite sa ia viata in.. piept (desi cred ca i-ar motiva mai mult s-o ia prin alte parti). Okay, nici cand am dat eu bac-u - nu prin 1900 toamna, acu` 2 ani - n-a fost corectitudine 100 %, si noi am dat "protocol", dar oricum, n-a fost ca sa luam 5, a fost ca sa nu luam 9 50 ci 10 la orale si alte d-astea ("prestigiul liceului" kind of bullshit). Adica noi oricum eram pregatiti. Si nu ne-a dat nimeni mura in gura subiectele si rezolvarile la nici o materie. "Vai, erau 2 % sanse sa ne pice asta, ce javre sunt aia de la minister, e vina lor, eu sunt un biet elev stresat mai mult ca nu pot sa ies pe afara cu prietenii mei decat ca tre` sa dau un examen, da e si asta un fel de stres". Pai bine, fratilor, daca erau sanse sa pice inseamna ca trebuia macar citit. Cu ce e vina unui om care a extras o bilutza d-aia cu o cifra in ea ca tu n-ai fost in stare sa citesti unul din cele 14 +- 2 texte pe care oricum ar fi trebuit sa belesti ochii macar o data in aia 4 ani facuti degeaba ? Pe langa faptu ca mai tine un pic si de cultura generala. Dar nu mai vreau sa intru in discutii si despre cultura magnificei generatii 2000, ca.. e trist.
All in all, don`t worry, astia care plangeati pe la colturi, don`t worry, it only gets worse. Atunci cand o sa intrati cu greu (evident, din vina ministerului si a bacului si dumnezeii si pastele si traschina ma-sii) la facultatea aia pe care oricum o faceti doar ca sa aveti "docomentul" o sa aveti de invatat mult mai mult. Sau o sa vi se para mult, daca n-ati fost in stare sa invatati o carte de comentarii de 150 de pagini intr-un an intreg. Iar atunci cand o sa iesiti de la un examen la care ati avut 300 de subiecte posibile, nu 100 (nu, nu exagerez, am prieteni care au dat examene din astea) de invatat intr-o saptamana... come and talk to me. I`ll be the one laughing my ass off.
Gata, mi-am revarsat frustrarile. Acum astept cu interes raspunsuri, injuraturi, scrisori de amenintare si alea alea.

Sick Jokes Day

2007-06-23T11:50:00.000+03:00

*Disclaimer: Ya, I find pleasure in reading these #@$^&*) jokes. And I also wake up at night when it`s a full moon and come by your house and eat your children. Enjoy !*

Lady Di

Why did Elton John sing at Princess Diana’s funeral?
Because he was the only queen that gave a fuck.

Why did Princess Diana cross the road?
She wasn’t wearing her seat belt.

How did they know Princess Diana had dandruff?
They found her Head and Shoulders in the glove compartment.

Women - misogyny

What’s the difference between a pitbull and a woman with PMS?
Lipgloss.

How do you get a fat girl into bed?
Piece of cake.

Women - revenge

How do you scare a man?
Sneak up behind him and start throwing rice.

What do you have when you have two little balls in your hand?
A man’s undivided attention.

Holy s#!t

Why can’t Jesus eat M&Ms?
He has holes in his hands.

What’s the difference between Jesus and a picture of Jesus?
It only takes one nail to hang a picture.

Luvable animals

What’s black and white and red all over?
Panda rape.

What do you do if an elephant comes through the window?
Swim!

What’s got 100 balls and fucks rabbits?
A shotgun.

Pauzele lungi si dese...

2007-06-20T19:08:00.000+03:00

Se ia una bucata student la medicina (foaaaarte bine plictisit din timpu` anului si asezonat cu niste seminarii cu note de/sub 4) si se pune in fata biroului si a unui teanc de cursuri inalt cat Everest-u`. Intrebare logica in mintea respectivului: now what ? A, parca stiam odata sa citesc. Ia sa vedem ce mancam pe paine azi, ca sa nu zica "lumea" (read family si alte surse importante de $$) ca stau si frec menta degeaba. Da` nu chiar acum.. hai, fumez o tigara de incurajare. Oricum, ce mai conteaza 10 minute. Si daca tot fumez tigara, n-o sa ma uit pe pereti, nu ? Ce-or mai fi zis oamenii aia pe bloguri ? Ce sa zica, povestesc si ei ce face tot omu` normal: merg la mare / strand / plimbari alte alea..
*caderea in butoi + privire contemplativa a.. frunzei din coltu` geamului*
"Ce frumos tre` sa fie la mare acum.."
*/end of.. *
"Ah, la dracu, trecu o juma de ora si eu tot n-am intors o foaie. Gata, student responsabil scrie pe mine !" Si te apuci, cu greu (ca doar berile alea de aseara n-au intrat pe gura si au iesit pe urechi, nu ?), sa descifrezi prima fraza: "Seria monocito-macrofagica, numita si sistemul reticulo-endotelial.." Aaaa? Rewind: bla bla bla.. De cand au facut astia cuvinte asa lungi ? Eh, poate se trage de la uniunea aia (ce-o mai fi si aia) si integrarea lor in absolut. Asa, sa reluam, poate e doar asa, de inceput, sa ma sperie. Vai, dar nu.. Nu e, asa e tot cursu` si are 8 pagini, si daca stam bine sa ne gandim, sunt vreo 15 cursuri, si fiecare au... aoleu, deja mi-a obosit mintea calculand numai cate pagini am de citit (cu invatatu` o lasam mai moale deocamdata). Mai bagam o tigara.
Si deodata.. da, se vede o lumina, yes, Jesus, I can see you ! Daaaaca as lasa eu astea acum si as iesi un pic pe afara sa-mi oxigenez creieru` si sa ma bucur si eu ca toata lumea de soare si alte alea ? Sigur dupa aia as avea mai mult chef de invatat.. Poate ies si la o bere, sa-mi fac curaj. Oricum, o bere n-are cum sa-mi strice.. nici macar nu e zi de week-end, n-am cum sa ma intind, se face seara si e mai racoare, functioneaza neuronii aia mai bine, ca doar am invatat pentru examenu` trecut (mama lui si a aluia) ca asa e. Nu-mi vine sa cred cum de-am putut sa am eu ideea asta.. sunt un geniu, clar ! Deci n-o sa-mi fie greu deloc sa memorez cateva pagini acolo (e ciudat cum deja lucrurile arata mai.. roz, cand ai in minte si altceva decat cursuri), la ce capacitati intelectuale am.. Gata, am terminat tigara, hai sa dam niste telefoane sa vedem cine are chef de terasa.
Dar bineinteles, niciodata nu e cum ai planuit tu, fix in seara aia un prieten face cinste si "hai baaa, mai bem o bere, ce dracu, o data dau si eu" sau fix in seara aia e o muzica asa cum n-ai mai auzit si "eh, mai bem o bere, ca ma inspira" sau... Si invariabil ajungi acasa cu chef 0 de citit (asta daca inca mai poti) si cu imaginea patului penduland in minte. Si gata.. s-a mai dus o zi. De invatat. Macar e una in minus de stres pre-examen. Las ca ma trezesc eu maine dimineata si sa vezi atunci cum rup gura targului cu capacitatile mele de memorare.

Cam asa arata zilele mele de sesiune. Acum, nu se pun noptile nedormite dinaintea examenului in care miroase a creier ars in camera si eu ma straduiesc sa citesc macar ce trebuia sa fi scris la cursuri, daca m-as fi dus. Asa ca, voi, studenti eminenti ce va aflati, cum pana mea faceti sa invatati chestii total inutile - nu toate examenele mele sunt inutile, evident, dar materiile care imi plac de obicei le prind din zbor, asa ca alea nu pun probleme - si sa ignorati faptul ca afara e cald, frumos si numai voi stati in casa si mancati coli A4 ?
Do enlighten me, I beg of you...

Rise of a new star

2007-06-19T19:35:00.000+03:00

*drum roll*
"Hello and welcome, ladies and gentlemen.." A, stai, asta era din alt film.
"My name is Ankutza and I`m an alcoholic".. Au, nici asta, asta trebuia s-o spun maine seara in cadru.. hmm.. privat.
Ma rog, sa zicem ca asta se vrea introducerea (desi nici macar in eseurile pentru romana nu prea stiam ce se scrie in ea). Pe scurt, dupa vreo doi ani de plimbat si facut ucenicia pe plaiurile nu prea ospitaliere ale 360-ului (read boring and deserted), Ankutza se hotaraste sa faca un blog de-adevaratelea, carevasazica locu` unde sa-si verse frustrarile ca nu-i da nimeni acadele si floricele si ca lumea e atat de naspa (and I`m not suicidal, I`m just an emo with feelings, mkay ? :P). Cine e Ankutza ? Part-time mint-rubber, part-time day-dreamer si printre toate astea mai e si studenta. Once in a while, mai mult pe la examene (cand afla de ele). What`s more to say.. oh, yeah, some (read: every personality test I ever took) accused me of having a histrionic narcissistic personality, but I chose not to believe the mean, green people. I do have stars in my eyes, don`t I ? What more do I need ? :D
Acum, serios vorbind, eu una nu prea am habar ce e ala un blog. Da, citesc destul de multe, da` asta nu inseamna ca sunt mama lor si ca intotdeauna o sa am idei mind-blowing care nu or sa-mi aduca decat aplauze (desi stiti si voi down deep inside ca asta as merita:P). Dar, in timp, eforturile mele de a scapa de obiceiuri literare enervante - paranteze prea multe, "romgleza" care a devenit a freaking obsession (!!), smiley-uri puse cand n-am cuvinte suficiente sa-mi exprim EMOtia si.. or mai fi si altele - plus comentariile voastre constructive (constructive, got it ?) or scoate ceva bun. Daca nu, asta e, I have other plans for conquering the world *ivil laughter*
Astea fiind zise.. sa purcedem dar. Da` asta maine, ca deja 20 de randuri cer efort intelectual intens care trebuie "stins" cu o bere. `Till tomorrow.. happy blobbing, everyone !